Spune-mi că nu am voie să te iubesc

-
Nu pot. Oricât aș vrea, nu pot. Urăsc cuvintele astea două, dar vor să mă lupt cu ele, să le distrug, cum am făcut-o întotdeauna. Nu pot, dar o fac. Nu am voie, dar o fac în continuare. Dacă vina ce o port e că te iubesc, atunci, da, accept stigmatul ăsta, de vinovată. 

Da, știu că nu ți-am spus niciodată asta. Știu că mi-ai spus că mă iubești de mii de ori și că ai tot așteptat să îți răspund, dar te-am torturat și te-am lăsat să crezi că ceea ce simți pentru mine mă lasă rece. Te-am privit mereu neîncrezătoare și distantă. M-am congelat, ca să mă protejez, pentru că îmi era teamă că îți voi da toate drepturile asupra inimii mele, inclusiv de a mă distruge, dacă îți voi mărturisi că te iubesc.

Dar azi... Azi am simțit că te pot pierde. Am fost naivă și am crezut că uneori e mai bine când nu spui nimic, dar adevărul e că realizez prea târziu că trebuia să spun cuvintele alea. Și nu vreau un "prea târziu", nu vreau să regret. Prefer să îmi pară rău că am spus ceva, decât să regret că nu l-am spus. Uneori vorba "mai bine mai târziu, decât niciodată" nu este o lecție de urmat. 

Nu trebuie, însă. Nu trebuie să te iubesc, nu îmi permit, înțelegi? Și nici tu. Și prefer să doară acum o zgârietură, decât mai târziu, o rană sângerândă. La naiba, nu mă ajuți deloc când mă privești așa. Știi că nu pot rezista, of. Nu pot rezista fără tine, ca întreg, fiecare centimetru din tine îmi aparține. Dar simt că trebuie să îți dau drumul la mână, ca să îți poți întinde aripile și să zbori. Pentru că e imposibil. "Noi" e imposibil.

Sau nu?! Crezi tu?! Of, chiar nu faci momentul ăsta mai ușor pentru mine. Spune-mi doar că nu am voie să te iubesc... Am voie? Nu, stai, nu mă săruta. Știi că...nu pot rezista... 


Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe