Și dacă mâine m-aș întoarce?

Și dacă mâine m-aș întoarce, m-ai ierta? Dacă aș veni și ți-aș spune ca îmi pare rău, m-ai primi înapoi? Nu știi probabil. Nici eu nu știu. Pentru că nu te mai cunosc, cred că nici atunci nu te cunoșteam. Dar acum, că te văd, ești cu totul alta. Nu mă așteptam, îți spun sincer. Credeam că o să mă întorc și îți voi privi chipul palid de nopți nedormite, că voi încerca să mint acei ochi albaștrii plânși și că voi săruta acele buze moi cu aceeași gură cu care te-am mințit atunci. 

Dar parcă nu ești tu cea pe care o văd în fața mea. Ești...neașteptat de fericită, poate chiar mai fericită decât erai când erai cu mine. Iar eu mă simt mizerabil. Venisem să îți distrug din nou sufletul, să mă bucur de corpul tău, de pielea ta, de mirosul tău inconfundabil și zâmbetul tău radiant mi-a râs în față. Eram blestemat. Tu m-ai blestemat, ești așa frumoasă. Și simt cum ciuda îmi cuprinde venele și pulsează așa puternic că îmi e teamă că vor exploda.

Credeam că te vei întoarce plutind în brațele mele, că disperarea se va citi în toate gesturile tale, în lacrimile tale. Da, recunosc, îmi doream să îți văd lacrimile lucind pe obraji, erai fascinantă când plângeai. Îmi demonstra efectul pe care îl aveam asupra ta. Lacrimile tale îmi spuneau ca eram important, ca îți păsa. Acum este exact invers. Te privesc ca un obsedat, te privesc cu nesaț, ca și cum aș vrea să absorb toată suflarea din tine. Te privesc ca și cum ai dispărea în clipa aceea și aveam să înnebunesc fără să îți văd măcar umbra.

Când îți văd acum corpul unduindu-se, îmi aduc aminte de nopțile când îmi stăteai în brațe, purtând doar parfum amețitor. Miroseai a primăvară, a iubire, a sex...miroseai a noapte. Erai fermecătoare. Dar nu era de ajuns, eu nu stăteam niciodată prea mult. Poate ar fi trebuit să îți spun să nu o iei personal. Dar cred ca mă alegeam cu o palmă. Acum ești ravisantă. Și știu că, sub acel zâmbet, sunt multe lacrimi, știu că urmele acelea ușoare de cearcăne sunt rezultatul multor nopți nedormite. Știu toate astea. Știu că mi-ai dat tot și că nu mai aveam ce lua. Dar așa sunt eu, așa am fost dintotdeauna. 

Și dacă mâine m-as întoarce... M-ai ierta? 

Și tăcerea e un răspuns...

Sursă foto: Pinterest