Cealaltă

Da, știu că ești cu ea. Știu că eu nu sunt pentru tine decât "cealaltă" și atât. Știu că dacă te-aș pune să alegi între mine și ea, mi-ai spune privindu-mă în ochi că o alegi pe ea. Știu că eu sunt planul B. Mereu am fost. Și la o adică...nu te contrazic, nu te judec, te înțeleg chiar. Adică...uită-te la ea. E perfectă. E frumoasă, femeile ar ucide pentru corpul acela, pentru chipul ei. E temperamentală și amuzantă și ceea ce unii numesc o femeie deșteaptă. Imposibil de ignorat, imposibil să nu o placi. 

Și apoi uită-te la mine. Nu mă plâng, dar nici nu aș avea loc lângă ea. Nici nu ar avea rost să mă gândesc măcar. Pentru o secundă, însă, mi-aș dori să îți întorci privirea de la ea și să mă vezi și pe mine. Pentru că uneori mă privești, dar e atât de greu să mă vezi. Să mă vezi pe mine. Mereu îmi spui că nu poți trăi fără mine. Dar știi ceva? Eu pot. Dar nu sunt sigură dacă vreau.

Nu sunt sigură dacă vreau să trăiesc așa. Pentru că merit mai mult de atât. Merit pe cineva care să mă privească așa cum o privești tu pe ea. Cu toate că mă întreb cât de perfectă este dacă tu te întorci mereu la mine, să cauți ceea ce nu găsești la ea. Ceea ce nu ai găsit la niciuna. O inimă dispusă să îți păstreze mereu un loc cald. Dar nu mai vreau. Merit mai mult. Merit și eu o inimă. Și toate astea s-au întâmplat pentru că ți-am permis, pentru că ți-am lăsat impresia că sunt de acord, că sunt dispusă să o fac. Te credeai puternic, superior. Credeai că eu nu simt nimic oricum, că nu îmi pasă, credeai că îmi desconsider statutul. Și ai avut dreptate un timp. M-am tot desconsiderat singură și nu ar fi trebuit.

Zâmbesc acum. Nici nu mi-am dat seama când mi-am mutat privirea de la tine. Da, știu că ai observat că nu te mai privesc. Acum chiar nu îmi mai pasă. Acum eu sunt cea oarbă în prezența ta, eu sunt cea care își va permite să te privească fără să te vadă cu adevărat. Nu voi mai fi cealaltă. Voi fi Ea pentru altul.

Sursă doto: Pinterest