Mamă dragă,

Poate nu ar fi trebuit să scriu aceste rânduri abia acum, când ar risca să devină un clișeu. Trebuia să scriu de mult lucrurile astea, trebuia să le spun de mult, dar mă cunoști, când îmi vine rândul la vorbit, treaba se complică. Astfel că voi fi banală în această zi și îți voi spune toate astea abia acum.
Îmi aduc aminte că, atunci când eram mici, îți cântam de ziua asta. Erau acele cântecele despre câte stele și câți ghiocei plăpânzi am fi vrut să îți aducem. Astăzi mi se pare ca eram atât de comici atunci și îmi dau seama cât de greu te abțineai să nu râzi sau să nu ne oprești când ne auzeai notele false cântate cu atâta dragoste. Dar ai avut tu mai multă răbdare în alte contexte, un cântecel era o nimica toată. Îți aduceam oricum mai multe bătăi de cap în restul anului decât stele și ghiocei în ziua aceea. Zâmbesc acum, probabil și tu, dar numai tu știi cât de greu a fost.
Când vine vorba de mulțumiri, nu mi-ar ajunge spațiul aici să scriu și nici ție timpul să citești. Și așa nu ai prea mult la dispoziție. Tu știi mai bine ca mine pentru câte lucruri ar trebui să îți mulțumesc. Eu, în mediocritatea mea, probabil nu îmi aduc aminte decât de cele recente, din ultimii ani. Știi că memoria nu e punctul meu forte. Oricum, laudele primite de la doamna învățătoare fiindcă eram singura din clasă care știa să citească încă de la grădiniță, ei bine, toate laudele alea erau pentru tine. Cred că și doamna învățătoare știa asta, doar eu m-am prins mai greu. Doar mă cunoști. Însuși faptul că scriu aceste rânduri acum se datorează tot ție. Ai fost singura care a crezut în mine, singura care m-a susținut încă dinainte ca acest blog să devină, din vis, o realitate. Ai fost cea care m-a ridicat atunci când am căzut, cea care mi-a suflat atât pe genunchi, când mă răneam, cât și pe inimă, când mi-a fost frântă. Ai fost cea care mi-a demonstrat că nu trebuie să îmi șterg singură lacrimile, cum ai făcut-o tu mereu.
Să nu plângi, mamă, când citești rândurile astea. Nu ai voie să plângi, ai plâns destul fără ca noi să știm. Aș vrea în ziua asta să nu uiți că, în afară de ziua mamei, este și ziua femeii. Știu că încercând să fii o mamă bună, ai cam uitat că ești femeie. De-asta îți mai aducem flori din când în când, ca să îți aducem aminte cum e.

La mulți ani, mamă! La mulți ani, femeie superbă! Zâmbește! Imediat ajung acasa și spăl eu vasele alea.

Cu drag, 
S.


Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste