Fantomă a viitorului

-
O vedeam în fiecare seară cu el. Stăteau mereu la aceeași masă, din colț, înconjurați de un nor de fum. Mereu același local, aceeași masă. O vedeam cum vine doar pentru el, doar de dragul lui, nu pentru că i-ar plăcea. Se vedea asta de la o poștă. Locul ăla nu era de ea. Merita restaurante, localuri în centrul orașului, nu un bar împuțit. O vedeam cum zâmbește forțat, cum cere mereu acelasi fel de vin și vedeam mai ales cum îl privea. Nu îl cunoșteam, dar puteam să spun că nu merita privirea aia.

O vedeam mereu din propriul meu colţ, înconjurat de propriul meu nor de fum. Dar puteam paria pe orice că în norul meu de fum s-ar fi simțit mai ocrotită și mai iubită decât se simțea în al lor. Dar asta era diferența. Eu eram eu, iar ei...erau ei, doi. Îi priveam și îmi era dor de ceva ce nu avusesem niciodată. Îmi era dor de ea, de o necunoscută pe care o vedeam aproape seară de seară în locul ăla, dar care nu mă observa niciodată. Nu vorbisem niciodată cu ea, dar îmi era dor de vocea ei. Nu o îmbrățișasem niciodată, dar îmi era dor de pielea ei. Nu o sărutasem niciodată, dar îmi era dor de parfumul buzelor ei. 

Sau poate că nu îmi era dor de ea. Poate îmi era dor de ideea de ea. Poate ea era doar o imagine din mintea mea, o prezență ce îmi bulversa gândurile. Doar că...mereu mă întorceam la ea. Obsesiv. Și cu toate astea, ea nu mă vedea niciodată, eu nu existam pentru ea. Nu conta. Mă mulțumeam cu atât. Sau oare...oare era doar o plăsmuire a mea?! Imaginația îmi juca feste? Poate de-asta nu mă observa nici ea. Pentru că pentru ea nu existam cu adevărat. Pentru ea, exista doar el și atât. 

Mă mințeam singur. Era o străină. De unde știam eu unde îi era mai bine?! De unde știam că el nu o iubește, când nu știam nici ce simțeam eu însumi pentru ea?! Nici măcar nu știam dacă e reală sau nu. Tânjeam după o amintire pe care nu o avusesem. Tânjeam după un trup pe care nu îl mângâiasem. Tânjeam după niște ochi pe care nu îi privisem niciodată. Tânjeam după o femeie pe care nu o cunoșteam. După o fantomă a viitorului.


Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe