Suntem femei

-

Suntem femei. Trebuie să fim în casă până se întunecă. Trebuie să purtăm fuste până la genunchi. Trebuie să ne îmbrăcăm altfel când vine unchiul ăla dubios. Trebuie să ne scoatem cheia din geantă de când coborâm din autobuz. Trebuie să avem mereu la noi spray cu piper sau spray paralizant. Nu putem merge cu căștile în urechi pe stradă după ce se întunecă. Nu putem pleca cu cineva din club doar pentru că ne place de el și suntem tinere, iar viața e scurtă. Nu putem da numărul de telefon oricui. Nu putem fi cumsecade cu un bărbat, pentru că nu știm cum interpretează asta.

Suntem femei. Suntem învățate să ne placă rochiile și rozul. Suntem învățate de mici că dacă un băiat ne ciupește de braț sau ne trage scaunul de sub noi, asta înseamnă că ne place. Suntem învățate să ne dorim flori și bomboane drept cadou. Suntem învățate să stăm cuminți în bancă la școală și să râdem dacă un băiat face o glumă. Suntem învățate să luăm fluierăturile și strigătele bărbaților ca pe complimente.

Suntem femei. Ne temem să respingem un bărbat pentru că, din nou, nu știm cum interpretează asta. Ezităm să plecăm din relații toxice pentru că nu le vedem ca fiind toxice. E greu să îți dorești ceva mai bun când nu ai fost niciodată tratată altfel. Suntem învățate că destinul nostru este să ne căsătorim și să avem copii, să îi creștem, să îi facem oameni. Suntem învățate că viața noastră se termină după asta, că trebuie să ne-o dedicăm pruncilor și casei. Suntem învățate că nu există femeie de carieră și mamă. Suntem învățate că trebuie să sacrificam mereu una pentru cealaltă. Suntem învățate că fără copil nu vom fi niciodată femei adevărate. Dar noi... noi suntem femei. 

Suntem femei. Trebuie să arătăm mereu perfect, indiferent de situație, doar, ce naiba, suntem... femei. Trebuie să zâmbim tot timpul și să stăm picior peste picior. Trebuie să purtăm tocuri dacă vrem să arătăm feminine și să avem corpul clepsidră. Trebuie să fie casa lună și frigiderul plin. Trebuie să ne îngrijim, dar nu prea mult, că strică. Dacă ne aranjăm, sigur o facem ca să impresionăm un bărbat. Dacă avem standarde înalte, suntem greu de mulțumit și pretențioase. Dacă avem standarde joase, suntem proaste sau ne mulțumim cu puțin. Dacă înșelăm, suntem curve. Dacă suntem înșelate, sigur nu am oferit tot ce puteam.

Suntem femei. Suntem oameni. Greșim. Iubim. Iertăm. Cădem. Ne ridicăm. Mergem mai departe. Judecați-ne mai puțin. Iubiți-ne mai mult pentru că tot ce ne dați vă dăm de zece ori înapoi. Ne dați alimente, vă dăm o masă caldă. Ne dați o casă, vă dăm un cămin. Ne dați blândețe, vă dăm dragoste. Ne dați dragoste, vă dăm un copil. Ne dați respect, vă dăm succes. Ne dați loialitate, vă dăm eternitatea. Ne dați inima, vă dăm sufletul.


Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe