Singur în noapte

-
Mergi singur pe stradă. Afară plouă de mult, hainele îți sunt îmbibate în apă, răcindu-ți tot corpul. Dar nu simți nimic. Nu mai poți să simți nimic. Nu mai vrei să simți nimic. Dar știi că este doar un moment de amorțire, o fază trecătoare. Știi că te vei izbi curând de simțuri ca de un zid al durerii și toate cărămizile pe care le vei dărâma în căderea ta, te vor răni.

Nici măcar nu știi dacă ești pregătit pentru asta, poate nici la ce să te aștepți nu știi. Oricum nu te așteptai ca ea să plece. Sau poate trebuia să vezi, dar erai prea ocupat cu  tine însuți. Prea egoist, prea orb. Sau poate sătul. Îți vin în minte cuvintele ei, tonul ei disperat, același ton pe care îl avea în ultima perioadă, dar pe care nu l-ai observat niciodată. În toate cuvintele ei pluteau indiferența ta și singurătatea ei. Ea emana cu tot corpul ei toate încercările de a-ți spune, de a vorbi cu tine. Dar tu nu erai niciodată acolo. Nu pentru ea.

Acum e prea târziu oricum. Nici nu știi dacă mai ai pentru ce lupta, dacă mai are rost. Nu au fost ultimatumuri, nici compromisuri, nici măcar lacrimi. Acum se amesteca amar cu ploaia. Parcă și pe ea o auzi plângând undeva într-un colț de pat. Așa cum parcă o auzeai și noaptea. Dar când simțea ca te miști, se oprea. Acum te întrebi de ce. De ce se oprea, dacă puteai să știi de atunci?! Poate că ea spera să îți dai seama singur sau măcar să întrebi. Nu voia să fie o povară sau un regret pentru nimeni, dar mai ales pentru tine.

Nici ea nu știe, însă, de câte ori stăteai și tu treaz noaptea, să o privești cum doarme liniștită. Era atât de frumoasă când dormea. Iubeai tot la ea, pleoapele, genele cum se împleteau una în alta, buzele ce le mișca atât de ușor încât voiai să i le muști, respirația caldă. Iubeai până și lucrurile care nu îți plăceau prea mult la ea. Iubeai. Acum, însă, toate sunt numai defecte, la fel cum le vede și ea la tine. Doar că ea a văzut asta mai devreme.

Te oprești. Te oprești și lași ploaia să se oprească și ea. Te-a simțit, iar tu începi să te dezmorțești, încetul cu încetul. Pielea ta începe să simtă. Tu începi să simți. Încep regretele... Cărămizile...

Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe