Tu nu mă iubeai pe mine. Tu iubeai un ideal

Nu ți-a plăcut niciodată cine eram cu adevărat. Nu ți-a plăcut niciodată cum gândeam și ce spuneam. Nu ți-a plăcut niciodată cum vedeam lucrurile și lumea în general. Îmi spuneai mereu că sunt imatură și nu știu cum este viața. Îmi spuneai că sunt naivă și prea crudă. Nu ți-a plăcut niciodată nici cum mă îmbrăcam, ce fel de haine purtam sau cum mă machiam. Uneori mi se părea că pur și simplu nu eram suficient de bună pentru tine, nu pentru că ăsta era adevărul, ci pentru că așa mă făceai să mă simt. Iar eu am uitat multe lucruri. Am uitat ce mi-ai spus sau ce mi-ai făcut, dar nu am putut uita cum m-ai făcut să mă simt.

Ai vrut să mă schimbi. Ai vrut să îmi schimbi modul de a fi. Ai vrut să schimbi ceea ce spuneam și ceea ce gândeam. Ai vrut să faci din mine ceva ce nu eram. Ai vrut să mă modelezi după bunul plac și ceea ce este cel mai trist este că nu m-ai putut iubi altfel. Nu ai putut iubi ceea eram cu adevărat. Ai iubit doar o femeie idealizată de mintea ta, dar pe mine, niciodată.

Iar eu am tăcut mereu. Eram prea proastă ca să zic ceva și un timp te-am crezut. Un timp mi-am zis că ai dreptate și ceva nu e în regulă cu mine. Mi-am zis că nu te merit oricum și că minimul pe care puteam să îl fac era să mă schimb după bunul tău plac. Eram o marionetă. O jucărie în mâinile unui copil plictisit de mult de ea. Dar a venit o clipă în viața mea, ca un fulger, când mi-am dat seama că nu, nu te meritam. Meritam ceva mai bun de atât. Meritam să fiu tratată mai bine, meritam să fiu iubită pentru ceea  ce eram, nu pentru ceea ce îți doreai tu să fiu.

Și când mi-am dat seama ce meritam, lucrurile s-au schimbat total. Am plecat, am plecat pentru că așa era mai bine pentru mine. Pentru prima oară, m-am gândit la mine, m-am gandit la ce voiam eu, nu la tine. N-ai fost niciodată perfect. Nici eu n-am fost. Dar eu n-am încercat niciodată să te schimb, să te fac să devii ceea ce îmi doream eu. Pentru prima oară mi-am dat seama că am fost oarbă. Iar acum îți vedeam caracterul plin de defecte, nepăsarea și superioritatea din glas și din privire. Îți vedeam adevăratul mod de a fi și de a mă trata. Și chiar și așa, nu am încercat să te schimb. Te-am iubit și așa. Cu toate astea, am plecat. Tu nu mă iubeai pe mine. Tu iubeai un ideal. 

Autor: S.A.

Sursa foto: Pinterest