Rânduri către fiul meu


Probabil că ceea ce vei citi în continuare nu va fi tocmai plăcut, probabil că nu va fi ceea ce îți doreai să auzi de la mama ta, dar măcar e adevărul. Așa a fost mereu ea, mai dură, mai directă, mai sinceră sau mai rea. Sau poate pur și simplu nu are suflet. Sau poate îi pasă suficient de tine cât să vrea să știi unele lucruri de la ea.

Nu te-am vrut, recunosc. Nu ai fost un copil tocmai dorit. Vezi tu, eu l-am dorit pe tac-tu, dar tu ai venit la pachet. În viață nu poți avea întotdeauna tot ceea ce îți dorești. Ei, hai că glumesc, n-a fost chiar așa. Să zicem că...nu te-am planificat. Nu ți-am împletit botoșei sau căciulițe, nu ți-am cumpărat leagăn și nici nu ți-am cântat cântecele când erai în burta mea. Ca să nu mai zic că tac-tu a dat bir cu fugiții. Dar nu ăsta-i baiul.

Vezi tu, am avut multe iubiri, iar tac-tu n-a fost una dintre ele. Nu a fost cel mai frumos bărbat pe care l-am cunoscut, nici cel mai bogat și, din păcate, nici cel mai inteligent și mă rog zi și noapte să nu semeni cu el. Cu alte cuvinte, nu era cel mai potrivit tată pentru un copil al meu. Dar, din nou, în viață nu poți avea întotdeauna tot ceea ce îți dorești. Nu ai fost făcut din dragoste, ci dintr-o combinație de pasiune, grabă și un strop de prezervativ rupt. Și poate că nu a fost dragostea nici primul meu sentiment atunci când am aflat că te voi avea, poate tot ce am simțit a fost furie, o furie în care bălteau o mie de întrebări, printre care și „Ce fac acum?”. Vreau să știi, însă, că nu m-am gândit niciodată să nu te am, nu am putut niciodată privi situația din unghiul ăsta. Nu te-am dorit, dar nici nu puteam să te arunc ca pe un cadou urât. Pentru că, în ciuda tuturor lucrurilor, ai fost un cadou pentru mine încă de la început.

M-am așezat în ziua aceea în baie, pe podea, mi-am luat capul în mâini și am început să plâng amarnic. Am plâns ore în șir, mi-am înecat fața în lacrimi, mi-am zis că sunt o proastă iresponsabilă de o mie de ori, mi-am zis că m-am comportat ca o adolescentă în călduri, când puteam să am mai multă grijă, ca un adult ce eram. Mi-am zis toate lucrurile pe care mi le-ar fi spus și mama dacă ar fi aflat de minunata-mi ispravă. După ce mi-am plâns regretele, m-am ridicat frumos de pe jos, mi-am șters lacrimile, am zâmbit, iar viața a mers mai departe. Mi-am promis atunci că, dacă vei fi fată, voi avea grijă să te instruiesc cum trebuie, ca să nu treci prin asta și că, dacă vei fi băiat, voi avea grijă să nu fii ca tatăl tău, să nu îți pui doar plăcerea în față, ci să îți asumi și responsabilitatea.

Când ai venit pe lume, am crezut că te voi urî așa cum l-am urât pe taică-tu 9 luni de sarcină și alte 17 ore de travaliu. Dar când te-am privit în ochi, în ochii aceia albaștri plăpânzi, am știut că erai cel mai bun lucru care mi se întâmplase în viață și că prezența ta este fi un dar pe care l-am primit fără fundă și fără o ocazie specială. Iar asta te făcea neprețuit. Vreau să știi că, deși nu te-am dorit și nu ai fost făcut din dragoste, te-am iubit din prima clipă, iar dintr-un regret, te-ai transformat în sensul vieții mele. Când te-am privit, am știut că tu nu ai fost niciodată greșeala. Tatăl tău a fost.


Acum stau și te privesc cum dormi în pătuț, un pătuț pe care m-am chinuit trei ore să îl asamblez, dar care a meritat toată osteneala. Mă uit la mânuțele tale grăsune cum strâng ursulețul preferat, de teamă să nu ți-l fure careva. Mă uit cum dormi liniștit, mișcându-ți buzele silențios și încordându-ți ușurel obrajii trandafirii. Te privesc și știu că vei fi un om minunat, știu că, indiferent ce îți va oferi viața, vei fi un om bun. Pentru că voi avea eu grijă de asta. Voi avea grijă să îți ofer tot ceea ce nu voiam la început să îți ofer, voi avea grijă să îți cânt de fiecare dată când te vei trezi noaptea și să îți împletesc zeci de perechi de botoșei, voi avea grijă să mergi la cele mai bune școli și să fii responsabil. Deocamdată mă voi uita în continuare la tine cum dormi și îți voi scrie aceste rânduri, ca să le citești când vei fi suficient de mare să le poți înțelege.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste