Dacă mă iubești, lasă-mă să plec

-
Asta nu e lumea mea. Nu e lumea mea plină de culori, lumini și viață. Lumea mea e un spectacol. Lumea mea e libertate, zâmbete și artificii. Lumea mea e o explozie de adrenalină, fantezie și curcubeie. Lumea mea e o furtună de raze de soare, o ploaie caldă în mijlocul deșertului, o cascadă de euforie, extaz și praf de stele. Lumea mea nu există decât în mintea mea, în viziunea mea. Lumea mea e lumea de afară.

Asta nu e lumea mea. Asta e o cușcă ce mă ține captivă și mă împiedică să îmi întind aripile. Mă simt încuiată într-un loc de care nu aparțin, lângă niște oameni ale căror chipuri îmi sunt străine și ale căror atitudini nu le înțeleg. Asta nu e lumea mea și mă simt înstrăinată. Tu nu ești lumea mea, dar mă ții aici, sugrumată de dorințele și nevoile tale, sufocată de ceva ce mi se impune să fiu, iar eu nu pot fi. Tu nu ești lumea mea, dar mă obligi să te transform în ea.

Nu mă ține aici, dragul meu. Dacă mă iubești, lasă-mă să plec. Lasă-mă să plec și dacă nu mă iubești. Lasă-mă să îmi vindec aripile ciopârțite de gratiile cuștii în care m-ai ținut ca pe o pasăre rară, ca pe o ciudățenie a lumii tale, ca pe o sclavă rebelă. Lasă-mă să îmi dezmorțesc picioarele legate cu frânghii de rugăminți și lacrimi, cu lanțuri de speranțe și deznădejdi. Lasă-mă să îmi cunosc lumea, să mă bucur de ea. Vreau să las muzica să îmi inunde urechile surde de atâta tăcere. Vreau să las culorile să îmi umple ochii orbi de atâta întuneric. Vreau să îmi las pielea mângâiată de razele soarelui, după ce a degerat centimetru cu centimetru în captivitatea lumii tale. Vreau să las vântul să îmi pieptene părul după ce l-am strâns în pumni atâta vreme. Vreau să simt gustul libertății. Vreau să fiu fericită.

Dacă mă iubești, dă-mi drumul. Dacă mă iubești, lasă-mă să plec...


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe