M-am trezit dorindu-mi clișee cu tine

-
Nu mai cred în iubiri fantasmagorice și în fericiți până la adânci bătrâneți. Nu mai cred în nu pot trăi fără tine și nu te voi uita niciodată. Nu mai cred nici măcar în te sun eu sau chiar mă gândeam la tine. Sunt atât de clișeice, încât nici nu m-am obosit să le pun între ghilimele. E ca și cum ceva din mine a înghețat pentru totdeauna sau poate nici nu a existat vreodată. E ca și cum aș refuza a doua șansă. Și nu o refuz altcuiva, ci chiar mie însămi. E ca și cum fiecare din vorbele astea mi-ar aduce aminte de faptul că am crezut cândva în ele și nu ar fi trebuit.

Poți spune că am o bucată de piatră în loc de inimă sau că nu am deloc inimă. Poți spune că sunt „traumatizată” sau că pur și simplu nu sunt capabilă să iubesc. Cu toate astea, toate variantele sunt greșite. Am o inimă și e destul de întreagă și de funcțională, am avut grijă de asta. Nu sunt deloc traumatizată, sunt doar prevăzătoare, iar de iubit... pot iubi atât de intens încât mă sperie chiar și pe mine, dar acum am mai multă grijă pe cine. Nu sunt un monstru fără inimă incapabil să iubească, doar că... nu mai cred.

Dar tu...tu mi-ai răscolit sufletul. Mi-ai zâmbit și nu am știut dacă am deschis porțile raiului sau cele ale iadului. Mi-ai zâmbit și mi-am zis „la naiba!”. M-am trezit gândindu-mă la tine, m-am trezit dorindu-mi să îmi povestești despre tine, despre viața ta. M-am trezit dorindu-mi să știu de unde ai apărut și unde ai fost până atunci. M-am trezit dorindu-mi clișee cu tine. Apoi m-am surprins plăcându-mi ideea de tine. M-am surprins plăcându-mi ideea de a doua șansă. Nu pentru tine, ci pentru mine. M-am surprins înghițind în sec când imaginea ta îmi apărea irezistibil în minte în cele mai nepotrivite momente. M-am surprins zâmbind vulgar și mușcându-mi buza de jos când gânduri murdare cu tine mi se perindau prin imaginație.


Unde ai fost până acum... nu mai contează. Unde am fost eu până acum... nici asta nu mai contează. Tu ești a doua mea șansă, iar așteptarea aduce întotdeauna paradisul. Și am așteptat mult asta. Nu pe tine personal, ci eliberarea mea. Nu înseamnă că acum cred. Probabil nu voi mai crede niciodată. Voi crede în alte lucruri, voi crede în mine și în tine. Voi crede în clișeul nostru.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe