Mi-e milă de tine

-
Nu știu ce fel de iubire ai tu. Iubirea ta e caustică. Iubirea ta usucă și arde, irită și carbonizează. Felul tău de a iubi nu are pic de umanitate sau apreciere. Felul tău de a iubi nu cunoaște respectul, tandrețea, afecțiunea, nu știe ce e sănătos și ce e bolnav. Iar iubirea ta e bolnavă. Iubirea ta e toxică. Negativă. Întunecată și fără sens.

Iubirea ta e claustrofobică, sufocă și distruge. Și nici măcar nu privește înapoi, nu regretă, nu plânge. Iubirea ta...nu e iubire. Iubirea ta e o formă disperată de a te agăța de un suflet doar pentru a termina distrugându-l. Nu lași nimic bun în urma ta, iar asta, în cele din urmă, te va distruge chiar și pe tine. Și poate atunci îți vei da seama că ceea ce faci și ceea ce simți nu e compatibil cu sufletul nimănui. Nu eu sunt cea care are o problemă neacceptând asta și neînțelegându-te. Tu ai o problemă. Tu ești problema și poate nu sunt eu cea mai potrivită să îți spun asta, dar nu pot sta să privesc cum mă distrugi. Și cum te distrugi și pe tine.

Mi-e milă de tine. Curge sângele din rănile mele, iar pielea începe să mi se tumefieze. Ochii îmi sunt roșii de lacrimile pe care mi le-ai smuls, iar hainele îmi sunt rupte de mâinile-ți hulpave după un strop de iubire trupească. Mă doare tot corpul, iar sufletul îmi e gol. Și cu toate astea, de tine mi-e milă. Pentru că mie măcar mi-a rămas puterea de a mă ridica, cu toate durerile resimțindu-se deodată. Mie mi-a mai rămas o inimă utilizabilă. Mie mi-a mai rămas o dorință și un motiv de a trăi, mi-a rămas tinerețea și speranța că voi scăpa de blestemul ăsta. Dar tu? Tu nu mai ai nimic. Începi să îmbătrânești. Pielea mea se va vindeca, dar a ta...a ta se scofâlcește tot mai mult pe măsură ce trece timpul. Și nu pentru că trec anii peste tine, ci pentru că pielea și chipul reflectă adevărata față a sufletului omului. Asta dacă mai are suflet...

Poți să iei ce vrei. Ia-mi corpul, ia-mi hainele, ia-mi mândria și demnitatea. Ia-mi și lacrimile dacă vrei. Dar nu-mi vei lua niciodată inima. Poți să tragi de mine, poți să îmi rupi hainele și să îmi zgârii pielea. Poți să țipi și să mă lovești, poți să mă jignești, poți să mă împingi. Și apoi poți să spui că mă iubești. Cum iubești tu...eu nu înțeleg. Nici nu voi înțelege vreodată. 


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe