Cum e cu paiul și bârna?!

-
Nu sunt o persoană perfectă. Am o mie de defecte și de lucruri de spus. Uneori mă abțin, greu, dar mă abțin sa spun tot ce mă deranjează, tot ce îmi irită ochii la vedere sau tot ce mi se pare absurd pentru că am învățat că sunt situații în care așa este mai bine, sunt situații în care nu am dreptul să o fac sau sunt situații în care educația îmi spune că știu mai mult de atât.

Am comis greșeli, pe unele le regret, pe altele nu. Am învățat din toate, n-am pierdut niciodată. Am făcut lucruri de care nu sunt mândră, dar pe care probabil nu le-aș schimba pentru nimic. Am mai multe amintiri decât au alții vise, am experiențe pentru care m-am bucurat și experiențe pentru care am plâns. Am făcut lucruri care îmi fac și astăzi obrajii sa se înroșească și lucruri pentru care și acum îmi plec capul din cauza părerii de rău. Pentru că e o diferență între a nu regreta nimic din ceea ce ai făcut și a nu regreta nimic din ceea ce ai trăit. Eu nu regret nimic din tot ceea ce am trăit, dar, Doamne, cate regrete mă cuprind când mă gândesc la unele din faptele mele!

Și cu toate astea, eu nu știu în ce moment ți-ai permis tu să mă judeci. Nu știu în ce moment ai considerat că mă cunoști suficient de bine cât să mă judeci. Nu știu în ce moment te-ai considerat perfectă sau măcar superioară ca să mă poți judeca. Astea mi-au fost alegerile și a naibii să fiu dacă ai vreun drept să mă judeci pentru ele. Este viața mea și mi-am asumat mereu asta. Toți avem o viață personală și toți alegem cu cine o împărțim și, mai ales, cui o împărtășim. Iar uneori greșim în privința asta.

Este așa ușor să il judeci pe altul și să nu privești o clipa în ograda proprie. Toți facem asta. Este așa ușor să il arăți pe altul cu degetul tremurând a indignare și repulsie, ca și cum tu nu ai fi predispus greșelilor. A greși este uman. Dar cam uităm zicala asta când e vorba de altul. Nimeni nu este în măsură să judece pe nimeni, pentru niciun criteriu, nici pentru alegerile făcute, nici pentru viața personală. E ușor cu paiul din ochiul altuia. Mai greu cu bârna din propriul ochi.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe