Nu, nu te voi primi înapoi (Mă înșeli? partea a III-a)


Undeva, în interiorul meu, mi-am făurit prin penitență puterea de a ierta, de a te ierta și a merge mai departe. Dar tu? Tu te vei ierta vreodată? Va veni vreodată ziua când te vei gândi la mine și vei simți altceva decât vină? Partea cea mai grea nu a fost iertarea mea, ci a ta. Mă tem că ești prea slab să o faci, poate pentru că știi că nu o meriți. Nu o meriți nici pe a mea, nici pe a ta. Acum e rândul tău să stai treaz nopțile, e rândul tău să te întrebi ce se întâmplă, să îți dai seama că nu ai de ales decât să regreți la nesfârșit. E rândul tău să porți alb, să dormi pe podea, să mănânci puțin și să îți rănești genunchii. Știu că o vei face, pentru că îți pasă.

Dar din păcate pentru tine, nu te voi primi înapoi. Orice vei face, o vei face pentru tine, pentru sufletul tău. Te-am iertat, dar asta nu înseamnă că te primesc înapoi. Pot să te vreau nebunește, pot să disper în dorul ăsta insistent, poate să îmi ardă inima după tine, dar nu te pot primi. Nu aș putea ca de fiecare dată când te văd, să văd doar urmele pe care le-a lăsat cealaltă pe tine, oricât de invizibile ar fi. Nu aș putea ca de fiecare dată când te văd, să mă gândesc că ai fost al alteia, când eu credeam că ești al meu. Nu mă pot minți că totul este ok, când mi-ai dărâmat lumea, iar eu am început să le așez pe toate la loc. Nu îmi poți cere socoteală pentru cum mi-am așezat piesele după ce tu le-ai distrus.

Nu mă suna, nu mă căuta, nu îmi scrie. E mai bine pentru amândoi. Știi, cumva, bănuiam că așa se va întâmpla. Știam că nu a fost decât pasager, știam că ea a fost doar încă una din mulțime, una printre multe altele. Știam că ai vrut doar o…distracție. În cele din urmă, te vei întoarce la mine. Femeile știu astfel de lucruri. Dar tu nu mă iubești, dragule. Amândoi știm asta. Dacă mă iubeai, nu te-ai fi gândit să îmi faci asta. Dacă mă iubeai, nu ai fi pus în joc demnitatea mea de femeie pentru câteva ore de plăcere. Dacă mă iubeai, îmi respectai statutul și sentimentele. Dar tu nu mă iubești. Nu o iubești nici pe ea. Tu nu iubești pe nimeni. Deci, nu, nu te voi primi înapoi. Mă respect prea mult ca om, ca femeie, pentru a o face.

Tu? Tu ai mai primi înapoi pe cineva care ți-a fost infidel? Ai putea să mai trăiești cu o persoană care nu dă doi bani pe ceea ce simți tu, atât timp cât ești acolo când se întoarce? Ai putea să mai împarți totul cu un om care nu a dat înapoi din a-și împărți trupul cu altcineva, chiar dacă erați doi într-o relație? Ai putea?


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste