Viața. Culegere de lecții

Știi ce doare mai tare ca plecarea unui om din viața ta? Modul în care a făcut-o. Dezamăgirea de după. Senzația că ceva lipsește și ca nimic nu va mai fi la fel. Asta dacă ai tendința de a te atașa de persoanele din viața ta. Dacă nu, ei bine, ești un norocos și nu prea. Ești norocos pentru că ai o capacitate de auto-protecție care merită tot respectul, dar în același timp, probabil ai devenit așa pentru că ești  pățit și îți înveți  lecțiile. Mereu. Iar dacă nici asta nu e valabil pentru tine, atunci situația e cu adevărat tristă, pentru că reacția ta e ca un răspuns învățat pe care il dai oricărei persoane. La un moment dat, o să apară o persoană în viața ta care va schimba tot. Atunci ai două variante: ori te va învăța ce înseamnă atașamentul, ori vei pierde atașamentul acelei persoane pentru că nu ai știut să și oferi. 

Viața îți oferă lecții. "Omul cât trăiește, învață." Nimic mai adevărat. Ești dator să o faci, altfel existi și atât, nu trăiești. Fiecare om din viața mea a reprezentat o lecție. Nu degeaba gândesc ca eu nu pierd niciodată, ci câștig sau învăț. E adevărat, uneori e nevoie de mai multe greșeli ca să îmi înțeleg și aprofundez lecția, pentru ca încă am tendința de a avea încredere în oameni. Poate voi fi considerată o ipocrită dacă voi afirma ca cel mai bine îți este atunci când nu ai încredere în nimeni, poate doar în familia ta. Pentru că nu știi niciodată de cine poate fi înfipt cuțitul în spatele tău, exact când te aștepți mai puțin și de persoana pe care o considerai cea mai apropiată de sufletul tău. Oamenii din viața ta au diferite roluri, toți contează. Unii oameni sunt meniți să fie doar niște lecții de moment, niște lecții pentru a trece la etapa următoare a maturității, alții, în schimb, sunt făcuți în asa fel încât să te facă să vrei să înveți de la ei toată viața...și ei de la tine. Acei oameni vor rămâne.

Învață. Mereu învață. Oamenii inteligenți învață din greșelile lor și ale altora, oamenii mediocri învață doar din greșelile lor, iar oamenii prosti nu învață nimic niciodată. Pentru că e mai comod așa, apoi să te plângi ca e lumea nedreaptă cu tine. Am mai spus eu și cu altă ocazie că lumea e așa cum vrei tu să fie, atât timp cât uiți de oamenii din ea. Fiecare vede lumea prin propria prismă. Pentru a fi fericit, e nevoie, oricum, să cunoști întâi tristețea. Pentru a vedea ce zâmbet frumos ai, întâi trebuie să îți guști lacrimile sărate. Odată ce știi ce e tristețea, vei aprecia la un cu totul alt nivel fericirea, vei învăța că, de fapt, fericirea ta stă în lucrurile mici din jurul tău și, mai ales, din sufletul tău. Deschide-ți sufletul către soare și el va lumina prin tine și în cele mai negre zile din viața ta.

Așadar, atașează-te de persoanele din viața ta, iubește-le, doar ai inimă și e oarecum inevitabil! Dar atunci când vor să plece, respectă-le hotărârea și lasă-i să o facă. Altfel, nimeni nu va fi fericit și lucrurile vor degenera.

Asta e viața. Bine ai venit!

Sursă foto: gfpeck (via Flickr)