Infidela

Îl priveam zi de zi de la balcon. Îi priveam interiorul casei, îl priveam cum trage perdelele dimineața și seara și îmi dădeam seama atunci cât de tare mi-aș fi dorit să fi fost eu perdeaua aceea din mâinile lui, să mă atingă și pe mine cum o atingea pe ea, lent sau, tocmai, brutal. Nu văzusem de mult timp nicio femeie care să îi treacă pragul, nicio femeie care să îi tragă perdeaua dimineața, doar menajera trecută de vârsta a doua, care venea să facă curat o dată la două zile.

Domnul urma să vină a doua zi, cel mai probabil. Sau cel puțin, așa îmi adusese la cunoștință cu o zi în urmă. Mă cam săturasem de întâlnirile și plecările din ce în ce mai dese ale soțului meu. Nu știu cum credea ca mă descurc eu cu toate, cu casa, cu serviciul, cu copilul, cu... singurătatea patului, singurătatea vieții. Nici nu mai țineam minte când mă atinsese ultima oară. De obicei, venea de la serviciu, obosit, voia doar o farfurie de mâncare și un pat cald. Mereu când îi băteam un apropo sau aveam eu inițiative de a face și alte lucruri în pat decât să dormim, mă respingea cu o grimasă de om frânt de oboseală și stres. Mă făcea chiar să mă simt aiurea, chiar vinovată ca nu sunt o soție mai înțelegătoare. El voia un pat cald, dar uita ca pe partea mea, patul era rece.

Viața mea era una monotonă. Mă trezeam dimineața, de cele mai multe ori singură și din ce în ce mai pustie pe dinăuntru. Pregăteam masa pentru prichindel, pe care încercam să îl țin cât mai departe de frigul din relația mea cu tatăl lui, cât mai departe de certurile și ridicările de ton din casă. Încercam, dar eram sigură că auzea și știa tot. În fiecare dimineață mă întreba unde îi este tatăl. Îl mințeam și îi spuneam ca avea să vină în seara aceea, chiar dacă știam ca nu avea să vină. Apoi îl duceam la școală, eu mergeam la birou, de unde nu îmi mai luasem liber de ani buni, pentru că, stând în casă, aș fi înnebunit. Veneam acasă după ce luam copilul de la școală și mă ocupam de el, pentru că în privința mea nu aveam ce să fac. Iar a doua zi o luam de la capăt. Eram doar mamă și soție în acte și atribuții, dar uitasem să fiu femeie.

În ziua aceea, însă...ceva era diferit. El a venit, ca în fiecare dimineață, să tragă perdelele și privirile ni s-au întâlnit. Nu mă privea cu uimire, cum mă așteptam să o facă, ci cu interes. Dar ce m-a șocat cel mai tare a fost reacția mea. Nu a fost una de rușine ca am fost prinsă spionând, ci am simțit cum toate dorințele mele ascunse de atata vreme au explodat. Toate odată. O privire a fost de ajuns să îmi dau seama la ce ne gândeam amândoi.

Mi-am dus copilul la școală ca în orice altă zi, dar i-am făcut bunicii responsabili pentru el, fiindcă eu aveam să lipsesc în noaptea aceea, în interes de...serviciu. În schimb, însă, mi-am luat acel liber care a mirat pe toată lumea și m-am întors acasă, dar nu ca să întru în apartamentul nostru, ci în al Lui. În ziua aceea aveam să îmi aduc aminte cum este să fii femeie. Îmi datoram mie însămi asta.

Sursă foto: Pinterest