Hai să iubim in fiecare zi!

Ei, iată că a venit și momentul ăsta al anului. Momentul acela când se trezesc unii că se iubesc mai mult decât s-au iubit în restul anului, când prețurile la flori, bomboane și ursuleți de pluș cresc peste noapte, când se fac declarații pe tot internetul și așa mai departe. De parcă am avea nevoie de o zi în an, de o sărbătoare  împrumutată, pentru a-i spune persoanei de lângă noi "te iubesc". 
De ce să nu facem un gest frumos pentru persoana iubită într-o zi oarecare din an? De ce pe 14 februarie și nu pe 19 aprilie sau pe 27 iulie? Știu, acum par eu hater și o frustrată. Nu sunt chiar deloc. Dimpotrivă. Mi-ar plăcea să văd iubirea plutind în aer tot anul, nu doar într-o singură zi. Pentru că pe 15 nu îți vei mai aduce aminte decât de cadourile primite, nu de momentele petrecute în doi de-a lungul timpului. Și o vei lua de la capăt cu aceeași viață monotonă pe care ai avut-o și până pe 14. Trist, nu-i așa?!
De ce să sărbătorim doar îndrăgostiții, când putem sărbători dragostea în general? Putem sărbători dragostea în fiecare zi a vieții noastre, pentru că, la urma urmei, dragostea e cea care ne ține împreună pe toți. Dragostea e atât de vastă, ca ar trebui să ne  rușinăm că ne bucurăm de o singură latură a ei. Cum rămâne cu dragostea de mamă, cu dragostea de familie în general, de prieteni, dragostea pentru tot ce ne înconjoară, dragostea de sine? Toate astea merită sărbătorite. Îmi place să privesc cuplurile pe stradă ținându-se de mână în toate zilele anului, dar la fel de mult îmi place să văd o mamă cum împinge cu toată dragostea un cărucior cu bebe, încercând să nu îi scape din mână băiețelul sau fetița care țin cu greu pasul pe lângă ea. Îmi place să văd copiii cum îngrijesc un cățel bolnav sau cum se îmbrățișează unii pe alții atunci când doar unul din ei plânge. Simt o bucurie fără margini când văd dragostea în toate formele ei în jurul meu, cum pulsează atât de tare că îmi cuprinde și mie inima. Zâmbesc în momentele astea și mă gândesc că nimic nu e în zadar pe lumea aceasta.
Spuneți-vă că vă iubiți în fiecare zi, spuneți-vă de atât de multe ori încât să nu vă pară niciodată rău că nu a fost suficient. Iubiți-vă între voi, ca familie, prieteni, cuplu, ca absolut tot. Pentru că atunci când se va termina tot, iubirea va rămâne.

 “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. ” (1 Corinteni 13:4-8a)



Sursa foto: Juliana Coutinho (via Flickr)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste