A fi sau a nu fi...infidela

Am bătut la ușă, întâi incet, de parcă în realitate nutream speranța ca el să nu fie acasă sau să fie la duș să să nu audă bătăile mele. Cu toate că imaginea lui în duș mi-a spulberat toate gândurile. Dar nu. Oricât de timide erau bătăile mele, a răspuns imediat. Aproape m-a speriat, părea ca mă așteaptă. Era ireal totul. De unde știa că voi veni? Nu crezusem în telepatie până în clipa aceea, dar mi-a dovedit că există. 

Ne uitam unul la altul fără să știm ce să ne spunem. Probabil amândoi ne gândeam că, de fapt, nu eram acolo pentru ca aveam ceva să ne spunem.

- Pot să intru?

- De-asta ești aici, nu?

Am zâmbit. Probabil mă credea o zăpăcită. Am vrut să arunc o privire în apartament și totul se dovedea a fi așa cum reușisem să văd prin două geamuri și un rând de perdele. Dar nu mi-a dat prea mult timp. L-am simțit în spatele meu, i-am simțit respirația pe pielea mea. Mi-a dat părul la o parte de pe umăr și am simțit cum îmi adulmecă parfumul de pe gât și din păr. Mi-a sărutat gâtul și m-a mușcat ușor. M-a întors spre el și, fără să îmi dea răgaz să asimilez tot, m-a sărutat, întâi încet, încercându-mi moliciunea buzelor, apoi din ce în ce mai hulpav, căutând parcă, să mă soarbă prin sărutul acela. L-am simțit până în vârful degetelor. O picătură de transpirație rece mi-a alunecat încet de-a lungul spatelui și m-am ridicat pe vârfuri, trăgându-l spre mine.

Mă voia. Îl simțeam. Îi simțeam esența cum pulsează în dreptul abdomenului meu. Mă excita asta. Mi-a cuprins fundul în palme, sărutându-mă în continuare mai nesătul. Mi-am conturat degetele după mușchii spatelui lui. A scăpat repede de rochia mea, dar a ales să păstreze ciorapii fini. Mi-a dat senzația ca îi plăceau. Palmele lui îmi cuprindeau perfect sânii și apoi... m-am lăsat purtată de val. Știa exact cum să se miște, parcă mă cunoștea din altă viață, în care am fost amanți. Nu mă dezamăgea.

Știam că în momentele acelea nu îmi mai păsa de nimic. Dar la fel de bine știam că avea să vină un moment când mă voi trezi la realitate și mă vor năpădi regretele. Sau poate nu... Tot ce știam în momentul acela era că îl dorisem pe bărbatul acela care se mișca atât de bine în mine, care mă făcea să îmi doresc tot mai mult. Și îl aveam. Eram o surpriză pentru mine însămi. Nu credeam ca voi fi vreodată capabilă să descopăr atât de multe lucruri care îmi plăceau la mine. El mi le-a arătat în noaptea aceea. Era mai mult decât un amant de o noapte. Era bărbatul care descoperea frumosul din mine, femeia ascunsă de atât de mult timp.

Dimineață i-am aranjat eu perdelele. Am plecat apoi fără o hotărâre clară dacă aveam să revin sau să plec pentru totdeauna. Dar aveam o altă imagine despre mine. Și nu pentru ca faptul ca am fost infidelă mă făcea o curvă. Ci pentru că faptul că am fost infidelă mă făcea femeie. Apoi am închis ușa în urma mea.

Sursă foto: Pinterest