Nu e niciodată prea târziu pentru o viață nouă!

-
Se spune că o vază, odată spartă, oricât ai lipi-o, nu va arăta niciodată la fel. Se vor observa mereu urmele cioburilor pe suprafața ei, iar aceste urme îți vor aduce veșnic aminte că vaza... a fost spartă, că nu mai e întreagă și că, cel mai probabil, nici nu va mai fi vreodată. Îți vor aduce aminte că, oricât de bine ai lipi-o, încă te poți tăia în cioburile ei sau acestea se pot desprinde din nou, oricând. 
Așa a fost mereu. Mereu am lipit, mereu am peticit. Vorbe, fapte, oameni, până și propria-mi inimă. Și m-am gândit că e mai ușor să lipești, să repari, pentru că mereu reparațiile te costă mai puțin decât ce e nou. Dar nu e așa. Când realizezi că ai dat tot ce aveai, încredere, mod de a fi, demnitate, tot, ca să rămâi fără nimic, doar tu, goală pe dinăuntru, începi să reflectezi la ceea ce ai facut, la ceea ce ai spus. Toate se reflectă în ochii tăi. Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi. Le-am tot șters și le voi șterge în continuare. Nu pentru ca le-aș considera un semn de slăbiciune. Dimpotrivă. Îți trebuie mult curaj să lași lacrimile să curgă. Ci pentru că ochii mei nu uită, din păcate. Dar dacă ei nu uită, nu vreau ca atunci când îmi privesc chipul în oglindă, să îmi aducă și mie aminte.
Când realizezi că ai dat tot încercând să îți lipești bucățile din viață, abia atunci vezi diferența pe care o face noul. E mai greu, mult mai greu să repari. Iar ideea că "ieși mai ieftin" reparând e total eronată. Ceva odată rupt, se va rupe și a doua, și a treia oară și se va rupe din ce în ce mai tare și mai mult. Vei trăi tot timpul cu teama că, odată și odată, tot se va desprinde. Și chiar așa se va întâmpla. Nu când te aștepți mai puțin, pentru că ești alert mereu. Se va întâmpla pentru că vezi cum viața și lucrurile bune din ea îți alunecă printre degete tocmai pentru că uiți că viața trebuie trăită, nu reparată.
Dacă simți toate astea, pune punct. Apoi ia-o de la capăt. Fă o schimbare cu adevărat în viața ta. Ia-o de la zero. Nu e niciodată prea târziu. Nu mai trage cu dinții de ceva ce nu va mai fi niciodată la fel. Am încercat eu și s-a terminat prost.

Pentru mine, evident. 


Sursă foto: tanakawho (Flickr)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe