Și Lucifer era un înger

Te uitai la mine cu ochii aceia negri și știai ce efect aveau asupra mea. Te uram pentru asta. Te uram pentru mai multe lucruri, dar asta mă enerva cel mai tare în momentul acela. Știam un lucru, însă. Nu aveai tu efectul ăla asupra mea, doar ochii tăi. Trist, așa-i?! Dar nu aveam de gând să mă las învinsă de data asta, ca de fiecare dată. De data asta, lucrurile aveau să stea cum voiam eu.

Mă săturasem. Îmi spuneai "păpușă". Crezusem mereu ca așa mă alintai tu. Abia atunci am realizat că defapt eram marioneta ta. Și nu pentru că mă considerai tu, ci pentru că ți-am permis eu. Ce proastă, probabil ai râs de mine în tot timpul ăsta. Meritam asta? Meritam pe naiba! Am fost mereu alături de tine, mereu acolo când aveai nevoie de mine. Nu îți refuzam niciodată nimic, pentru că nu am învățat să spun " nu". Cel puțin nu ție... Te-am lăsat să faci mereu ce ai vrut din mine. Și atunci abia aveam mintea suficient de liberă. Cu toate astea, nu mă înțeleg. Nu îmi puteam răspunde singură la întrebarea...de ce? Cea mai idioată întrebare din lume, pentru că știi ca oricum nu vrei să auzi răspunsul.

Îmi venea să te lovesc. Să îți dau o palmă, un pumn, să fac ceva, să îți văd și altă reacție decât acel zâmbet cu care credeai ca mă dai pe spate. Pe vremuri funcționa. Cedam destul de ușor după o privire neagră ca smoala, un zâmbet și trei cuvinte ce sunau atât de reale. Doar ieșeau din gura ta, trebuiau să fie reale. Oh, gura aceea, buzele. Of, trebuia să încetez. Ce idioată! De ce dacă te uram și voiam să te lovesc, să te distrug, de ce mă luptam în același timp cu o dorință aprigă de a te săruta, de a-ți mușca buzele acelea, de a te avea din nou...

Din nou?! Nu, din nou nu. Din simplul motiv ca nu ai fost niciodată al meu. Mai bine. Oricum am luptat mereu pentru tot ce am avut. Dar pentru tine nu voiam să lupt. Nu pentru că nu ai fi meritat, probabil meritai, oricum nu mi-ai dat ocazia să te cunosc suficient de bine cât să stabilesc eu asta. Ci pentru că, de data asta, voiam sa lupte cineva pentru mine. Tu. Voiam să lupți tu pentru mine, să îmi arați că merit asta, ca merit să lupte cineva pentru mine. Aveam nevoie de asta. Mi-ai demonstrat, în schimb, că nu merit nimic, pentru că mereu am cedat fără prea mare efort din partea mea. 

Dar se terminase. Se terminase de mult, mai rămăsese să imi dau eu seama. Nu te mai voiam, nu așa. Mi-ai luat oricum tot ce ai putut lua, la repezeală. Nu îmi mai rămânea decât să plec. Să mă vezi și tu o dată închizând ușa după mine. De data asta, era pentru totdeauna.

Sursă foto: Pinterest