Te las să zbori, cerul e al tău

-
Nu o să fiu modest de data asta. Știi că se spune că fiecare avem o șansă, acea șansă de reușită pe care o primim o singură dată. Tind să cred că e valabil și în dragoste. Și știi ce mai cred? Ca eu am fost acea șansă la dragoste pentru tine. Râzi acum, da. Dar, în sinea ta, știi că am dreptate și te temi. Te temi că poate karma chiar există și va veni să mă răzbune.

Iar eu cred în karma. Nici nu e nevoie să mă gândesc la un plan de răzbunare. Întoarcerea roții va fi mai dureroasă ca orice încercare a mea de a te face să simți ce am simțit eu. Vei ajunge să iubești și tu cândva, cu toții ajungem. Dar vei iubi pe cineva care nu te va iubi la rându-i, doar pentru că tu nu ai știut să iubești când trebuia. Așa e viața. Te lovește când te aștepți cel mai puțin. Și îți doresc să nu regreți niciodată alegerea făcută. La urma urmei, nu poți obliga pe cineva să stea alături de tine dacă nu mai vrea și nu mai simte să o facă. Dar meritam măcar o clipă de sinceritate, o clipă care să îmi ofere șansa să mă reechilibrez, să mă reculeg, să îmi adun frânturile de demnitate și să plec.

Și tu plecai. Plecai, dar te întorceai mereu înapoi. Și mă mințeai, iar eu te credeam. Sau, mă rog, îți lăsam ție senzația ca te credeam... Speram că mă înșelam eu și că ai fi fost suficient de deschisă dacă ai fi avut ceva de mărturisit. Dar nu am auzit niciodată nimic. Preferam să aud acel "Trebuie să vorbim" sumbru, decât să îmi pun singur întrebări și tot singur să îmi răspund. Am fost un laș. Trebuia undeva în mine să găsesc curajul să te întreb, să caut răspunsuri. Pentru tine, situația era simplă și clară. Nu existau probleme pentru tine, cel puțin nu la fel de mari pe cât le conturam eu în mintea mea. Iar eu eram cel care găsea probleme la soluții.

Trebuia să îmi dau seama încă de atunci, de când am simțit prima oară răceala ta, de când am observat că a încetat să îți mai pese. Dar îmi era teamă să am dreptate, pentru că de obicei aveam dreptate în cele mai macabre scenarii. Știu, veșnicul negativist.

Oricum, stai liniștită, te las să zbori, te iubesc prea mult ca să îți stau în cale reproșându-ți amintiri. Cerul e al tău, draga mea, fă-l și pe el să plângă...

Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe