Doză diluată din tine. Doza letală din mine

-
Te simți bine, nu?! Mă vezi la pământ, crezi că pentru mine lumea începe și se sfârșește cu tine. Îmi spui că mă iubești, dar ai un mod ciudat de a iubi. Dacă asta înseamnă că iubești, nu știu ce faci când urăști. Nu mă iubești, dar aș fi preferat să mă urăști. Pentru că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Iar tu ești un guru al indiferenței. Partea cea mai nasoală e ca m-ai învățat să fiu și eu indiferentă, dar nu m-ai învățat să fiu și selectivă cu cei cu care sunt indiferentă. Acum sunt indiferentă chiar și cu mine și e al naibii de greu să repar asta.

Nu știi ce vrei. Azi ma chemi la tine, mâine mă respingi. Dar nu mai e nimic la fel. Tu nu mai ești la fel. Același chip, alt om. Mă îmbrățișezi, dar îmbrățișarea ta mă sufocă. Mă săruți, dar buzele tale poartă amara-ți otravă. Faci dragoste cu mine, dar urmele dragostei tale sunt vinete și purtătoare de sânge și nu caută decât plăcerea ta. Pupilele mele nu sunt dilatate de plăcere, ci de disperarea de a căuta lumina în întunericul sumbru pe care l-ai creat în jurul meu. Nu e corect, știu. Dar când a fost vreodată ceva corect între noi doi, ca să fie acum?! Dacă mă iubești, mă iubești greșit. Problema ești tu, nu eu.

O să îți fac cuvintele să iasă mai ușor dintre buzele alea ispititoare. Crezi că nu sunt conștientă de ceea ce încerci să faci? Dar seducția nu mai merge de mult la mine, de când m-ai învățat lecția indiferenței. O să îți las bucuria de a mai arunca în mine cu vorbe, cum ai arunca într-o păcătoasă cu pietre. Asta te face să te simți bine, nu? Să mă vezi doborâtă, târându-mă după un zâmbet al tău, după o atingere tandră, implorând după încă o doză diluată din tine. Dar totul e o iluzie, iar eu știu asta. Te minți singur, doar pentru că nu mă cunoști, nu știi de ce sunt în stare, nu îmi cunoști demonii. Până acum, au fost dresați să fie demonii mei angelici. Dar nu știi în ochii cui privești. Nu știi la ce demon te uiți, pierdut.

Acum nu mă mai interesează, nu îmi mai pasă. Poți spune ce vrei, fiecare sunet va trece pe lângă mine, ca pe lângă o surdă. Poți face ce vrei din mine, pentru tine sunt paralizată. Nu vreau nimic de la tine. În schimb, eu îți voi lăsa ceva: o doză letală din mine. Să văd cum o vei folosi...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe