De ce uneori cel mai bine este să fii ultima...

Nu-mi zâmbi așa, draga mea. Îmi permit să îți spun așa doar pentru că sunt și eu femeie și nu aș vrea să îți spun altfel. Mi-aș jigni mama, care s-a străduit să crească o doamnă. Ei bine, se pare că a reușit. După cum spuneam, draga mea, nu-mi zâmbi așa. Îmi dai senzația unui zambet fals și ipocrit și mă tem că nu îmi place nici falsitatea, nici ipocrizia. Din păcate pentru tine, pentru că dacă mi-ar fi plăcut, am fi fost cele mai bune prietene, așa-i?!

Te crezi superioară, știu. Dar nu îmi fac probleme, am mai întâlnit ca tine, la final reiese că doar te-ai crezut, la proba practică ai cam picat. Dar nu e nimic, mai ai timp să îți aduni fărâma de demnitate de la picioarele mele și să pleci, ca să nu risc să te umilesc și mai tare. Stai liniștită, draga mea, nu îmi e teamă de tine. Nu sunt nici infatuată, ca să mă consider superioară ție, oricum nu te cunosc, dar nu sunt nici suficient de modestă cât să nu mă consider perfect capabilă să îți fac față.

Întrebarea mea este, însă, de ce te consideri superioară? Pentru că tu ai fost prima?! Ce naivă ești, draga mea! Tu îmi arunci în față faptul că tu ai fost prima, în timp ce eu...eu sunt fericită pentru că voi fi ultima. Ăsta ar fi un motiv de mândrie. Mai bine pleacă și fii ultima pentru altcineva. Nu cred în tine, dar cred în gusturile lui. Dacă te-a ales cândva, înseamnă că a văzut ceva interesant în tine, dar poate nu a fost suficient sau nu a fost să fie. Nu te mai umili acum. Nu mai contează. Uită. Am făcut-o și eu de multe ori.

Acum mă vrea pe mine. Și mă are. Mă are în fiecare zi și în fiecare noapte. Cu mine împarte tot, mie îmi spune ce zi bună a avut și cât de fericit îl fac. Cu mine vorbește despre orice, despre probleme și planuri de viitor. Cu mine face dragoste. Cu mine face sex. Pe mine mă atinge, mă excită, cu mine schimba poziții și înnebunește cearșafurile. Mie îmi șoptește la ureche că îi place ce facem și că mă iubește. Eu îl ucid. Eu.

Acum pleacă. Știi unde e ușa.

Sursă foto: Pinterest