Pentru noi va fi mereu adio, niciodată la revedere

-
Dimineață. M-am uitat la el o singură dată în timp ce mă îmbrăcam. Îmi era teamă că dacă mă uit de mai multe ori, mă voi răzgândi. Dormea atât de liniștit, atât de pașnic, de parcă aseară nu ne-am fi certat ca de obicei. Da, împăcările erau mereu dulci, făceam dragoste ca doi nebuni. Parcă ne răzbunam unul pe altul în pat. Ne răzbunam nu pentru cuvintele spuse de celălalt, ci pentru cuvintele pe care ne-a forțat celălalt să le spunem. Sună copilăros, iar unii ar spune că era dragoste cu năbădăi.

O perioadă m-am consolat și eu cu ideea asta, dar totul devenea SF deja. Doar eu știam ce simțeam de fiecare dată, zi de zi. Poate și el. Nu știu, nu l-am întrebat niciodată, nu am știut niciodată cum să îl întreb fără să ajungem iar sa ne certăm. M-am săturat să îmi răsune în minte cuvintele lui iar si iar, ca o mantră, cu alte înțelesuri și alte inflexiuni ale vocii de fiecare dată. M-am săturat să îmi analizez fiecare vorbă pe care am aruncat-o la nervi, să mă gândesc dacă să îmi pară rău că am spus-o sau nu, când știam că majoritatea lucrurilor pe care le spuneam la nervi erau adevărate. Mă durea să simt toate alea, mă durea să știu cât dureau vorbele mele pentru el. Mă durea ca un blestem, mă durea mai tare ca lacrimile care îmi curgeau nestingherite când el era plecat.

Nu mai voiam nimic din toate astea. Voiam să îi ofer libertatea și, prin astea, să mă eliberez de blestemul de a distruge viața fiecărui bărbat de care îndrăzneam să mă atașez. Nu știu dacă merita ceva mai bun ca mine sau dacă își dorea altceva decât ceea ce eram eu pentru el. Ceea ce știu e că dormeam alături de un înger, iar eu îi smulgeam aripile pentru mine însămi. Nu era corect. Simțeam că ne secătuim amândoi de iubire și respect reciproc cu fiecare ceartă pe care o aveam, iar asta nu era ceea ce ne dorisem.

De aceea, am hotărât să plec. Am vrut să mai avem o ultimă noapte de dragoste si mă tot mințeam că am făcut-o pentru el, când de fapt...am vrut să îmi las mie o ultimă amintire cu el. Îmi era aproape ciudă că găseam puterea să îl părăsesc, dar nu găseam puterea să îl mai privesc o dată. Știam că lacrimile aveau să îmi frigă obrajii dacă o făceam și nu era încă timpul pentru asta.

Am închis ușa după mine. Fiecare pas mă durea, dar nu voiam să mă întorc, fiindcă dacă m-aș fi întors, ar fi fost mai rău. Lacrimile curgeau deja. Era modul meu de a spune adio...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe