Ce faci dacă te părăsește?

-
Dacă te părăsește, supraviețuiești. Iar cu timpul, va veni altcineva care te va învăța să trăiești din nou. 

La început, nu vei simți nimic. Totul va fi amorțit, fiecare colț de natură, fiecare lucru care se petrece în jurul tău, fiecare fibră din tine, fiecare bătaie de inimă, fiecare respirație. Nu vei simți nimic și nici nu îți va păsa de nimic. Nu îți va păsa pe unde treci strada și nici nu te vei asigura înainte să o faci. Nu îți va păsa dacă plouă și vei răci. Nu îți va păsa cum arăți, dacă porți pantofi sau teniși. Nu vei auzi și nu vei vedea nimic. Așa începe închiderea. Închiderea în sine.

Apoi începe să îți pese. Încep toate amintirile să îți pulverizeze venin în inimă, fiecare surâs, fiecare atingere, fiecare cuvânt îți răsună în minte, cu mii de noi înțelesuri. Fiecare "te iubesc" e o minciună diferită, fiecare cu alt ton, cu altă pasiune, cu monotonie poate. Începi să simți, să confunzi persoanele, să vezi și să auzi mai multe decât ți-ai fi dorit. Plângi. Da, plângi până nu mai poți, până când ceilalți pot privi deșertul prin ochii tăi. Plângi oriunde, dar niciodată în fața lor, fiindcă nu e bine ca ei să vadă. Să vadă că doare. Să vadă că suferi. 

Durerea îți încolțește în suflet, îl roade, îl chinuie. Se răspândește rapid, ca cerneala în apă. Îți carbonizează inima și începi să te obișnuiești să trăiești fără ea. La ce îți mai trebuie o inimă, cand ai dat totul din ea?! E goală oricum. Uiți însă, că o inimă care suferă, e o inimă care funcționează. 

În momentul în care realizezi asta, îți dai seama că nu totul este pierdut, că mai ai multe șanse ce așteaptă să fie exploatate. Iar atunci, când te aștepți mai puțin, apare Altcineva, acea persoană care te va învăța ce înseamnă să trăiești, să iubești din nou, cu adevărat. Chiar cred în asta. O persoană care îți va răsturna tot universul, care îți va arăta cât pierd oamenii valoarea stelelor, căutând doar Luna. O persoană care te va vrea pentru cine ești și care nu va încerca să schimbe nimic la tine, mulând totul după un ideal format undeva în propriul subconștient.

Când vei întâlni această persoană, vei uita că ai suferit cândva și vei ști ce valorează cu adevărat în viață.


Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe