Viciu

-
Nu pot să mi-l scot din cap. Deși uneori mi se pare că e doar o închipuire a mea, că e doar un rezultat al imaginației mele perverse, pur și simplu nu pot să mi-l scot din cap. Ziua îl știu doar plecat în altă lume, poate pe altă planetă. Ca și cum ar fi prea frumos ca să fie real. Dar noaptea...noaptea e al meu, noaptea îl simt lângă mine, noaptea îmi pune muzică lentă și vin vechi în pahar. Noaptea îmi aparține. Noaptea face dragoste cu mine. Ca și cum nu ar mai fi ziua de mâine, ca și cum mâine ar dispărea. Și chiar așa este.

Noaptea îmi șoptește la ureche. Nu îmi spune că mă iubește sau că are nevoie de mine. Îmi spune că mă vrea. Iar asta este tot ceea ce îmi doresc să aud. Nu vreau cuvinte siropoase pe care niciunul din noi nu le crede. Vreau să mă privească în ochi când mă pătrunde și să îmi spună că mă vrea. Atunci, în clipa aceea, să îmi spună că mă vrea, chiar și după ce m-a avut de zeci de ori. Nu vreau să îi fiu dependență sau obsesie. Vreau să îi fiu doar prietenă, amantă, iubită, confidentă. Vreau să îi fiu tot.

El? El vreau să îmi fie libertate, să îmi fie pasiune, să îmi fie odor. Viciu. Pentru că nu pot să mi-l scot din cap. Pentru că nu mă pot gândi la altceva decât la pielea lui care frige când ia contact cu a mea. Nu mă pot gândi decât la ochii lui cercetându-mi trupul și inima. Nu mă pot gândi decât la buzele lui urmând calea pulsului pe gâtul meu și măturându-mi lent sufletul. Nu mă pot gândi decât la corpul lui adâncit necruțător în al meu, pulsând de pasiune și de dor de mine. Nu mă pot gândi decât la mâinile lui cuprinzându-mi sânii într-o reverie a simțurilor și a căldurii sufocante emanate de două trupuri într-unul. Două suflete într-unul. Două suflete împreunate de Univers și de macabrul destin.


În altă conjunctură, poate m-ar fi speriat. Magnitudinea acestei conexiuni greu imaginabile m-ar fi copleșit, m-ar fi sufocat. În altă conjunctură, nu l-aș fi crezut. Dar cu el...trupul mi-a trădat întotdeauna dorințele inimii. Și îmi doream să stea. Să stea pentru totdeauna. Să îmi subjuge corpul, mintea și sufletul. În ordinea asta. Să îmi fie viciu pentru totdeauna.


Autoare: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe