Leagă-mă!


Nu știu dacă te iubesc. Sincer, nu cred. Dacă te iubeam, aș fi fost sigură de asta… Ce simt eu pentru tine e mult mai mult decât iubire, e o dependență de care mă tem, e o dependență ce se va transforma în obsesie dacă o voi hrăni cât și cum trebuie. Ce simt eu pentru tine e o dorință înnebunitoare de a te vedea, de a te avea, zi și noapte, clipă de clipă, adânc în mine, în trupul meu, dar mai ales... mai ales în sufletul meu. Ce simt eu pentru tine e periculos, e foc și gheață, frige și îngheață în același timp, ce simt eu pentru tine îmi face sângele să fiabă atunci când te văd. Ce simt eu pentru tine e o pasiune pe care cu greu o mai pot controla, o pasiune pe care o expir și o inspir înapoi mai densă ca la început. Ce simt eu pentru tine e o nebunie de culori, o explozie de euforie, o plăcere în plină ascensiune. Ce simt eu pentru tine e un climax al mâinilor pe carnea ce freamătă de dorință, un orgasm a două spirite frenetice unite de Univers.

Cine a zis că dragoste se face doar noaptea? Cine a zis că vreau să stingi lumina? Nu, vreau să văd totul, vreau să te văd, gol, întreg, al meu. Vreau să văd, să ating, să simt, să țip, să-ți șifonez în mâini cearșafurile. Să-ți șifonez inima. Să-ți șifonez viața. Vreau să mușc. Să îți mușc buzele, să mușc din viață, să mușc din noi. Să mușc din momentul ăsta. Vreau să trăiesc asta cu tine. Vreau să fii tu.

Leagă-mă! Leagă-mi sufletul de al tău. Apoi leagă-mă de pat și fă-mă să uit de mine, fă-mă să îmi mușc buzele ca să îmi înăbuș gemetele sau mai bine oprește-le chiar tu cu un sărut inefabil. Pătrunde-mi trupul lent și sufletul repede, ca un fum ce se împăștie în propriile-mi vene. Vreau să îmi fii țigara de după și, deși nu fumez, să te privesc pe tine cum o faci. Leagă-mă! Fă-mi amintiri la care să mă gândesc cu rușine și cu nesaț. Fă-mi cele mai păcătoase dorințe realitate. Fă-mi visele actualitate. Trăiește-mi prezentul...

Iubește-mă. Iubește-mă dulce. Iubește-mă dur. Iubește-mă obsesiv. Iubește-mă nesătul. Te simt pulsând în mâinile mele, arzând de nerăbdare să ne pierdem în semiobscuritate, în uitare, să ne pierdem în inconștiență. Te simt atât de aproape, atât de cald, de parcă te-ai fi topit în mine literalmente, de parcă nicio stâncă din lume nu ar putea să îmi susțină căderea după ce mi-ai trecut prin pat, prin suflet, prin viață. Vreau să rămâi. Nu voi ruga, nu voi implora. Doar vreau să rămâi. Iar dacă rămâi, leagă-mă! Leagă-mă...



Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste