Paranoia: Actul unu, scena unu
Ai jucat bine.
Ți-ai jucat rolul de nevinovată, de victimă. Ți-ai transformat viața într-o dramă
de proastă calitate și ai așteptat ca oamenii să te aplaude. Și au făcut-o
pentru un timp, o parte pentru că îți erau prieteni, o parte pentru că părea
interesant. Apoi au început să plece pentru că ce e ieftin se vede din prima. Iar
teatrul tău e ieftin și prost. N-au mai stat la coadă să îți admire scena
vieții și nici drama în realitate inexistentă.
Iar încetul cu
încetul ai uitat că ai o viață, erai atât de cufundată în jegul propriei drame,
că ai uitat să trăiești realitatea, să trăiești viața. Erai atât de pasionată
de ceea ce făceai, încât credeai că e bine, că e corect, că e real și trăiești
o viață aievea. Ai devenit paranoică, ți se părea că totul e împotriva ta, că
toți sunt incorecți și că totul e un complot, o conspirație împotriva ta. Doar
tu ești perfectă, nu ai greșit cu absolut nimic, doar ți-ai jucat rolul impecabil.
Un rol și atât.
Ai început să te
panichezi. Oamenii plecau, rupeau biletele la teatrul tău, indiferent câte
invitații trimiteai, refuzau să mai asiste la scene denigrante, dar tu insistai
în planurile tale. În nebunia și obsesia ta, tu aveai dreptate, iar restul nu
mai valora nimic. Toți erau niște netrebnici, niște invadatori ai lumii tale
perfecte. Atât de perfectă încât era inexistentă. O farsă. O piesă de teatru cu
un final încă în lucru. O dramă stupidă pe care mintea ta alienată o vedea ca
pe propria existență perfect lucidă.
Îmi e milă de tine. Trăiești o
minciună într-o lume virtuală. Trec anii pe lângă tine, trec oamenii reali pe
lângă tine, un Univers palpabil își deschide brațele către tine în fiecare nouă
zi în care deschizi ochii. Dar tu ești orbită de propriul Univers întunecat, de
iluzia unei vieți perfecte, de iluzia ideii că tu ești soarele Universului tău.
Dar tu ești un soare negru. Negru de furie, negru de rău și răzbunare. Negru de
pasiuni înfrânate și insuccese pe toate planurile. Negru de invidie față de
ceea ce au alții și tu nu ai. Iubire. Prietenie. Familie. Carieră.
Tu nu vezi. Ești prea
ocupată și prea mândră să joci un rol într-un teatru ieftin și de prost gust. Și
mă tem că atunci când te vei trezi, vei fi bătrână, împovărată de păcate și
regrete și va fi prea târziu. Prea târziu ca să mai schimbi ceva. Prea tarziu...
Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest
Comentarii
Trimiteți un comentariu