Sinapse dintre idei și buze

-
Nu îmi plac cuvintele siropoase. Nu îmi plac vorbele spuse în vânt, așa, doar pentru că sunt plăcute urechii. Nu îmi plac lingușitorii și conversațiile care mă fac să îmi dau ochii peste cap. Parcă am un detector de falsități în creier și de fiecare dată le depistez. Nu mă ajută cu nimic dacă îmi spui niște cuvinte drăguțe și, cum mă întorc cu spatele, cum începi să spui ceea ce crezi cu adevărat despre mine. Ai ceva de spus? Fă-ți curaj și spune-mi în față! Dă-mi dreptul la replică, dă-mi dreptul să mă apăr.

Îmi plac lucrurile spuse sincer, exact când te aștepți mai puțin. Îmi plac lucrurile spuse după un pahar sau două de vin pentru că sunt cele mai sincere. Atunci nu vorbesc aburii alcoolului, ci sinceritatea pe care aceștia o dezleagă. De-asta spunem că lucrurile pe care le vorbești după alcool nu trebuie luate în considerare. Nu pentru că nu ar fi adevărate sau nu le-ai crede, ci pentru că te temi că sunt adevărate, dar nu ai avea curajul să le spui când ești treaz.

Îmi plac privirile deschise, sincere, acele clipe când timpul se oprește în loc și o anumită tensiune plutește în aer, acele clipe când două priviri se încrucișează și își spun una alteia mai multe decât ar putea vreodată să o facă vorbele. Ce sunt cuvintele? Metafore ale gândurilor ce ne trec prin minte. Exprimări verbale ale unor dorințe cerebrale. Sinapse dintre idei și buze. Cuvintele valorează uneori mai mult decât ne închipuim. Poate că de multe ori expimăm prin fapte ceea ce simțim, dar simțim o teamă atât de profundă și inexplicabilă de a transpune și în cuvinte acest lucru.


Îmi plac oamenii sinceri. Oamenii care spun lucrurilor pe nume, care îți arată unde ai greșit sau te încurajează dacă simți că o meriți. Oamenii care nu se tem că te vor pierde dacă le spui adevărul sau ceea ce gândesc cu adevărat despre tine, pentru că oamenii care sunt sinceri cu tine sunt oamenii care țin cu adevărat la tine. Pentru că oamenii care sunt sinceri cu tine știu că nu îi meriți dacă le dai ocazia ca prin sinceritatea lor să te piardă. Aceștia sunt oamenii reali. Aceștia sunt oamenii de care ar trebui să ne înconjurăm toți. Pot da multe șanse în multe privințe, dar dacă sunt mințită, nu pot. Nu pot înțelege și nu pot da șanse. Fii sincer cu mine. Mereu. Pentru că să aflu mai târziu că m-ai mințit doare mai tare decât adevărul.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe