Limita-i la cer

-

Întotdeauna am vrut să fac ceva care să mă reprezinte pe mine însămi. Am vrut să fac ceva cu propriile puteri, am vrut să îmi demonstrez în primul rând mie, apoi lumii că pot să fac ceva de una singură. Am vrut să demonstrez că o fată din provincie, de la periferia unui oraș nu tocmai mare a reuțit în viață și și-a făcut un nume.

Nu am vrut niciodată să fiu doar soția cuiva, sora cuiva, fiica cuiva, acel cineva să fie ceea ce mă definește ca persoană în lume. Nu am vrut niciodată să fiu prezentată în societate ca fiind doar o rudă a cuiva. Poate sunt înțeleasă greșit, nu sunt deloc lăudăroasă și nu pretind că sunt ceva ce nu sunt. Nu am ajuns acolo încă. Practic, sunt un nimeni în lumea asta. Cu cât cunoști mai mulți oameni și vizitezi mai multe locuri, cu atât îți dai seama cât de neînsemnat ești. Ideea este că am vrut mereu să muncesc ca să devin cineva însemnat. Am vrut mereu să las ceva în urmă, să se știe că am fost pe pământul ăsta și nu degeaba.

Mi s-a spus de multe ori că nu am nicio șansă, că nu voi reuși nimic din ceea ce îmi propun. Mi s-a spus de multe ori că nu sunt bună, că sunt inutilă și că în lumea asta, noi, fetele și mai apoi, femeile ce vom deveni, nu avem aceleași șanse pe care le au băieții și bărbații. Nu degeaba se spune că e o lume a bărbaților. Dar cine spune asta probabil uită unde se află cheia. La femei. Ideea e că o perioadă chiar am luat în seamă toate lucrurile astea, tot ceea ce mi se spunea, chiar am crezut. Dar asta e o păcăleală. Nu e nimeni pe lumea asta care să îți spună că nu poți face ceea ce îți dorești. Sfatul lui Gandhi, acela de a fi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume... ei bine, e real.

Așa că voi persevera. Voi face totul așa cum îmi doresc, voi ajunge acolo unde vreau. Pe de-o parte pentru că e ceea ce vreau și știu că pot, iar pe de altă parte o fac în ciuda lor, o fac ca să închid gurile celor care mi-au zis că nu voi reuși. Și nu mă voi opri niciodată. Nu voi fi niciodată suficient de mulțumită cât să spun că e de ajuns, că e bine doar atât. Pentru mine, limita-i la cer.


Autor: S.A.
Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe