De ce sunt singură?

Ai crede că sunt singură pentru că sunt insuportabilă, urâtă, pentru că sunt rea, indecentă sau bleagă. Sunt tot ce vrei, mai puțin proastă. În rest, sunt câte puțin din cele de mai sus. Crezi că îmi e rușine să recunosc? Crezi că îmi e greu să admit că nu sunt perfectă? Nu, chiar deloc. Dar îmi place cum sunt, îmi place ceea ce sunt. E important să te simți frumos, să îți placă ceea ce vezi în oglindă, să ai încredere în tine, dar nu voi face niciodată din frumusețe un scop în viață. Cred că mama natură a știut de la început ce să îmi ofere și sunt recunoscătoare.

Sunt deșteaptă, citesc, îmi place să știu câte ceva despre cât mai multe subiecte. E important pentru mine și nu voi face din asta o demonstrație de modestie, pentru că nu e cazul. E bine să fii umil, modest, dar nu exagerat. Oamenii trebuie să vadă mereu ce ai de oferit, să vadă ceea ce știi, ceea ce poți, ceea ce ești cu adevărat și nu au cum să afle decât dacă le arăți chiar tu. Pot spune că mă ridic la standardele nivelului meu de educație, mama a avut bine grijă de asta și mi-a oferit toate lecțiile de care am avut nevoie, m-a trimis la școli bune, m-a pus mereu să învăț, să muncesc, să dau tot ce e mai bun din mine. M-a învățat să fiu o luptătoare. Tot ceea ce sunt astăzi și ceea ce voi fi mâine îi datorez mamei mele. Omul din fața lumii este făurit de mama.

Sunt plină de defecte și mi le-am asumat mereu, am știut mereu să tac când am văzut că nu am dreptate și să îmi suțin argumentele când am știut că am dreptate. Ceea ce nu am știut mereu să fac a fost să mă observ, să mă descopăr, să îmi văd calitățile în oceanul ăsta de defecte. Nu am știut niciodată să mă apreciez la adevărata mea valoare, iar asta este esențial în viață. Dacă nu crezi tu în tine, cum să creadă alții? Poate nu sunt perfectă, dar am anumite lucruri care mă fac ceea ce sunt, iar asta nu voi schimba niciodată. Da, trebuie să schimbi lucrurile care te fac un om rău, o persoană dezagreabilă, care îți strică zen-ul, care nu te fac real, care nu îți aduc niciun pic de energie pozitivă, dimpotrivă. Dar sunt unele lucruri care te fac pe tine ceea ce ești, care îți oferă propriul farmec și pe care oamenii din viața ta sunt sigură că nu ar vrea să le schimbi.

Așa că da, recunosc că sunt rea uneori. Mai bine zis, sunt dureros de sinceră, iar unii oameni confundă acest lucru cu răutatea. Sunt sinceră, spun și fac ceea ce simt, sunt francă. Nu îmi place ceva, sunt liberă să spun, îmi place ceva, sunt la fel de liberă să admit asta. Sunt și indecentă undeori. Mai corect ar fi...am o minte perversă ascunsă după un zâmbet inocent. Ce fac cu corpul meu este strict problema mea, nu trebuie să dau nimănui explicații pentru asta. Nu sunt o mironosiță, dar a naibii să fiu dacă sunt (scuzați termenul) o curvă. Dacă vreau să îmi venerez corpul îmbrăcându-l într-o rochie mulată, fii sigur că o voi face, dacă vreau să port astăzi cele mai înalte tocuri pe care le am, din nou, o voi face și nu cer permisiuni sau aprobări. E treaba mea ce îmi umblă prin minte în ceea ce privește un bărbat și, mai ales, ceea ce aleg să pun în aplicare. N-am nevoie de păreri pe care nu le-am cerut. Iar lista poate continua...

Revenind la întrebarea de la care a început totul și la ce voiam să ajung... De ce sunt singură? Nu pentru că nu m-ar vrea nimeni, ci pentru că mă valorez suficient de mult cât să știu ce merit și să aștept până găsesc ceea ce îmi doresc. Sunt singură pentru că nu ies cu fiecare idiot care îmi sare în cale și pentru că renunț la cei care devin pe parcurs (fără supărare). Pentru că știu că merit ceva extraordinar, pentru că știu ceea ce ofer și merit să primesc înapoi. Sunt singură pentru că nu mă mulțumesc cu puțin, pentru că știu că cele mai minunate lucruri în viață merită așteptate. Sunt singură pentru că merit ceva complet, ceva superior. Merit ceva bun. Merit și aștept asta.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest