Satelit

M-am prefăcut mereu că nu îmi pasă. Nu eram inabordabilă, dar nici nu lăsam prea mult la suprafață. Nu mă implicam prea tare. Nu știam dacă era corect față de el, dar cu siguranță era corect față de mine. L-am lăsat să muncească, să se gândească la mine și la ce putea face. Și undeva în interiorul lui, știa că meritam, știa că sunt o fată pentru care trebuia să se străduiască.

Îl iubeam. Îl iubeam de multă vreme. Poate de când eram copii și împărțeam toate jucăriile, iar la sfârșitul zilei mă pupa pe obraz și îmi spune că abia aștepta să ne jucăm și a doua zi. Poate de când eram în școală și ne vedeam pe culoare. Îmi zâmbea atunci și mă ținea ușor de mână, iar eu mă înroșeam ca o bleguță. Poate de când am intrat amândoi la același liceu, în aceeași clasă, iar eu muream de invidie că toate fetele arătau ca scoase din reviste, iar eu eram...eu. Și el vorbea cu toate, râdea cu toate, le zâmbea tuturor și le ținea de mână pe toate.

Pe măsură ce trecea timpul, îmi dădeam seama că lucrurile merg mai departe. Viața merge mai departe. El a mers mai departe. Iar eu? Nu puteam rămâne veșnic blocată în lumea lui, o lume din care eu mă estompasem încetul cu încetul. Am început să mă uit în jur, să îi observ pe alții, să îi las pe alții să mă observe pe mine, să îi las pe alții să vadă în mine ceea ce el a refuzat să vadă. Femeia. Nu mai eram copila care tânjea după o privire și se înroșea când o primea. Nu mai eram copila care se mulțumea doar cu atât. Eram femeia care cerea mai mult, voia mai mult și știa că merită mai mult.

Iar el a văzut asta. Cam târziu, dar a văzut. A văzut că ochii mei se îndreptau spre altul, a văzut că atenția mea îi aparținea altuia. A văzut că nu mai eram acolo și că nu mai eram satelitul lui, gata să mă rotesc veșnic în jurul lui. Acum aveam propria galaxie și eram fericită. Ce nu a văzut a fost că eu îl iubeam pe el, îl voiam pe el, dar, undeva, mândria mea aștepta un semn de la el, un semn cât de mic. Așteptam să aibă ceva de spus, ceva mai mult decât o privire și un zâmbet. Voiam ceva ce nu le oferea celorlalte. Voiam să mă vadă pe mine, cea reală, cea din fața lui. Până nu era prea târziu.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest