Sunt străina ta. Îți par cunoscută?

-
Parcă mă știi de undeva, nu? Parcă mi-ai mai văzut chipul undeva. Poate în metrou, poate la coadă în supermarket, poate pe o bancă în parc. Parcă ți-am zâmbit odată, nu? Parcă te-am strigat odată. Parcă îmi știi trăsăturile de undeva, dar nu mă cunoști. Nu mă cunoști deloc. Îți par cunoscută?
Nu, nu mă cunoști. Nu, eu nu sunt nici fata din metrou, nici fata din supermarket, nici cea de pe banca din parc. Nu sunt femeia care ți-a zâmbit odată sau care te-a strigat odată. Eu sunt străina aia cu care obișnuiai să împarți totul, străina care, de la un timp, doar ea împarte cu tine, pentru că tu nici nu știi că mai stă în preajma ta. Sunt o străină care nu numai că ți-a zâmbit de mii de ori, dar care a râs de nenumărate ori cu tine și de tine pentru că erai al naibii de nostim. Sunt o străină care te-a strigat de atâtea ori până a răgușit, dar pe care te-ai făcut că nu o auzi. Sunt străina ta. Îți par cunoscută?

Sunt o străină care te-a iubit mai mult decât credea că este capabilă și care ți-a făcut loc în inima ei când credea că e prea aglomerat oricum. Sunt o străină căreia ai vrut să îi sfâșii inima și să o arunci la câini. Pentru că altfel nu pot înțelege cum m-ai putut lăsa să te văd cu alta. Eram acolo. De ce nu mi-ai zis că nu mă mai vrei? De ce nu mi-ai zis să plec? Pentru că știi ceva? Aș fi plecat. Aș fi plecat cât timp mai puteam să îmi țin capul ridicat și lacrimile în frâu. Aș fi plecat înainte să îmi dau seama că toată lumea știa, mai puțin eu. Aș fi plecat pentru că meritam măcar asta. Meritam un strop de respect pentru ceea ce fusesem în viața ta, meritam un praf de sinceritate, la naiba, pentru toate clipele pe care le-am împărțit la doi. Dar am devenit doar o străină, nu? Îți par cunoscută?
Dar nu, tu ai vrut asta. Ai vrut să îmi vezi sufletul topindu-se pe podea și ochii reflectându-mi dezamăgirea și durerea. Ai vrut să mă vezi umilită, ai vrut să îmi ții inima pângărită în mâinile tale murdare și să mi-o arunci în față ca pe un obiect de care nu mai vrei să te folosești. Ai vrut să îmi vezi rănile sângerânde și să zâmbești la vederea capodoperei create după mulajul dorit de tine. Ai vrut să îți văd satisfacția din privire. Ai vrut să mă privești devenind o străină. Străina ta. Îți par cunoscută?


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe