Ne cam ferim de viață și uităm să trăim

De ce am pierdut atât de mult timp făcând altceva? Unde ai fost până acum? De ce el/ea are partener/ă și eu nu? Ce este în neregulă cu mine?

Acestea sunt câteva din întrebările pe care toți probabil le avem la un moment dat în viața noastră, mai ales atunci când ni se pare că nimic nu merge cum ne dorim și că, orice am face, lucrurile nu sunt prea ușoare pentru noi sau când ni se pare că cei din jurul nostru au tot ceea ce își doresc, mai bine zis, tot ceea ce ne dorim noi, dar ei nu par a ști să aprecieze ceea ce au. Așa e? Probabil că da.

Nu aș putea răspunde la întrebările astea foarte precis, dar pot spune că sunt unele lucruri care se petrec atunci când trebuie, atunci când e timpul lor. Poate pentru că nu suntem pregătiți fizic, emoțional, sufletește să trăim acel lucru. Chiar cred că lucrurile sunt făcute să se întâmple atunci când trebuie, toate la timpul lor. Chiar cred că ne este menit să trăim anumite experiențe, poate ca să învățăm ceva, poate ca să cunoaștem niște oameni care ne vor marca destinul și perspectiva asupra lumii.

Dacă un om pleacă din viața ta, nu înseamnă că ai o problemă sau este ceva în neregulă cu tine. Oamenii vin în viețile noastre ca să ne învețe ceva și apoi să plece. Oamenii vin ca să lase ceva în urmă în viața ta. Uneori presară praf de stele, alteori seamănă furtună și oricât ai încerca să îi alegi pe toți și, oricât de precaut ai fi, lucrurile tot se sparg și, la un moment dat, tot te rănești în cioburi. Noi ne cam ferim de viață și uităm să trăim. Viața, însă, nu ne ferește.

Tot așa, ne este menit să cunoaștem oamenii potriviți la momentul potrivit. Sau, mă rog, poate ne vom da seama că nu sunt tocmai cei mai potriviți oameni. Unii ne vor face fericiți, alții să plângem, unii ne vor face să râdem, alții să urlăm de ciudă, unii ne vor zâmbi, alții ne vor răni. Unii vor vorbi cu noi doar în timpul lor liber, alții își vor face timp liber ca să vorbească cu noi. Oamenii apar în calea noastră exact când trebuie, exact când aveam nevoie de ei, fie că este vorba de un coleg, un prieten sau o iubire. Unde au fost ei? Au parcurs drumul care i-a adus în cele din urmă la tine. Chiar cred în predestinări, chiar cred că ce este al tău e pus deoparte. Chiar cred că ce îți este menit, ți se va petrece, oricât ai încerca să eviți asta. Mai devreme sau mai târziu. În jurul acestor cuvinte ni se învârt viețile.

Viața nu e un maraton. Nu e un concurs de care ajunge mai repede la destinație, care are cele mai multe relații, cele mai lungi sau cele mai frumoase experiențe și cine e cel mai popular. Repet, nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine dacă, de exemplu, toți prietenii tăi au o relație, iar tu nu. Oamenii sunt diferiți, au destine diferite, au alegeri diferite, au, pot spune, pretenții și idealuri diferite. Din fericire.

Nu consider că timpul este vreodată pierdut. Nu cred în timp pierdut sau în „prea târziu”. Nu e niciodată „prea târziu”. Avem doar destinații, de noi depinde, însă, drumul și mai ales, cum profităm de el. Răbdare. Atât ne trebuie.

Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest