Și îl aștept pe el

Ah, și ce dor îmi e de el! Și cum aș vrea să mi-l smulg din inimă și să mi-l rup din minte, pe unde umblă nestingherit! Cum aș vrea să îl scot de acolo și să mi-l proiectez în fața ochilor! Cum aș vrea să se deschidă ușa și să îi aud iar pașii grei pe podea! Cum aș vrea să îl aud în bucătărie cum toarnă vin vechi în pahare și pune muzică! Cum aș vrea să îl simt intrând în cameră și parfumu-i inundând încăperea! Ah, ce dor îmi e de el!

În întunericul camerei mele și în singurătatea patului meu visez la ziua când îl voi vedea din nou, la clipa în care ne vom pierde printre cearșafurile mototolite, la momentul în care ne vom regăsi. În răceala pernei mele fără prezența lui visez la sosirea lui înapoi la mine, când vom face dragoste chiar în fața ușii sau pe hol de prea mult dor și de prea puțină răbdare să mai ajungem în pat. Visez la amintiri viitoare și la fantezii trecute, mai vii ca niciodată. Visez la aroma noastră după o noapte de pasiune și uitare. Căci nu îi pot nega darul de a mă face să uit ziua în care ne aflăm, să uit cum trece timpul, să uit de mine. Nu îi pot nega darul de a îmi face spiritul să zboare nebunește pentru a se întoarce înapoi la mine doar ca să îl iubesc mai tare, doar ca să îl doresc mai tare. Doar ca să visez la noi mai tare...

Mi-aș vinde o parte din viață doar ca să îl am acum lângă mine. Iar în tăcerea nopții sinistre îi strig numele și mă tângui stelelor că nu mi l-au adus și azi. Și mă plâng lunii că, deși o vedem amândoi, clipa asta nu ne aparține. Iar casa e atât de goală, poate mai goală decât sunt eu fără el. Și casa îi duce dorul. Parcă îi simt acum parfumul inundându-mi nările și pe el trecându-și mâinile calde peste trupul meu gol. Parcă îi simt acum privirea admirativă și ochii doritori ațintiți asupra curbelor trupului meu. Parcă îi simt acum dorul pulsatil și respirația tot mai grea. Îi simt buzele umede și fragede peste ale mele unite prin cel mai sublim sărut.

Și mă doare că nu e aici. Mă doare corpul. Mă doare sufletul. Mă doare răcoarea care îmi cuprinde sângele și care îmi amorțește inima. mă dor toate nopțiile încununate cu insomnii din care nu mă puteam smulge. Mă dor toate gândurile dulci ce mă duc la el. Mă roade un dor nebun de el, de noi. Mă roade un dor nebun de dragoste. Și nimic nu e la fel fără el.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste