Mi-ai arătat că ești un risc care merită asumat

Mi-ai frânt gândurile. Mi-ai frânt deziluziile. Mi-ai frânt incertitudinile. Mi-ai frânt lacrimile. Mi-ai arătat că nu sunt toți la fel. Mi-ai arătat că sunt bărbați care frâng inimi și bărbați care le adună din vânt, le lipesc cu visele lor și le dau înapoi. Mi-ai arătat că mai e speranță. Mi-ai arătat că uitarea e posibilă și iertarea e ușoară atunci când reușești să nu îți mai pese. Mi-ai arătat că sunt oameni care merită a doua șansă și oameni care o vor distruge și pe a mia. Mi-ai arătat că ești un risc care merită asumat.

Nu mai credeam în ideea de tine. Am întâlnit atâtea dezamăgiri sub formă umană, că te-am confundat cu una din ele. Și am încetat să mă mai tem. Am încetat să mă mai feresc. Am încetat să mă mai ascund. Nu sunt naivă. Știu că azi mă cațăr pe stele și mâine mă pot îneca în nisip. Nimic nu e sigur pe lumea asta, doar moartea, cu care suntem toți datori. Dar oare cu viața, nu suntem tot noi datori? Oare nu ne este dat să fim și fericiți? Oare viața nu are, printre altele, și scopul ăsta? Fără fericire, nu trăim oare degeaba?

Refuz să gândesc mai departe de azi și mai departe de noi. Refuz să mă gândesc prea mult la ce va urma. Refuz să mă gândesc la consecințe. Refuz să las timpul să treacă aiurea peste mine când sunt atâtea de trăit. Refuz să mă gândesc că poate mâine nu vei fi aici sau că în clipa următoare te vei evapora ca o iluzie a minții mele clocotitoare. Refuz să cred că există apă pentru inima asta care arde după pulsul tău. Refuz să cred că nu te pot trăi. Pentru că asta ar însemna să nu pot uita de mine, să nu pot închide ochii ca să cunosc cerul, să nu pot să îmi inund nările cu parfumul tău, să nu mă pot pierde în pielea ta de care mă lipesc fără să vreau. Pentru că asta ar însemna să spulber vraja. Iar eu trăiesc pentru vraja asta.

Nu mă pot separa de tine. Nu îmi pot separa gândurile de ale tale. Nu îmi pot separa sufletul de al tău. Nu îmi pot separa buzele de ale tale, nu pot separa trupul de al tău. Nu îmi pot opri dinții din a-ți cunoaște pielea violent, oricât de mult aș încerca să nu îți fac rău. Nu îmi pot opri unghiile din a-mi trasa emotiv pasiunea pe spatele tău. Îți simt gura împiedicând cu greu o înjurătură, dar nu mă oprești, ci mă provoci mai mult. Iar asta ne înnebunește. Asta ne transformă în animale. Două bestii frumoase. Două spirite amnezice. Două inimi efervescente. Da, ești un risc, dar mi te-am asumat.

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest