Niciuna ca ea

L-a privit în ochi. Prima oară a crezut că nu vrea. Prima oară a crezut că e doar dorul de a mai fi ceva. A crezut că vrea doar să vadă dacă mai poate simţi ceva pentru cineva. Dar... pentru cineva, nu. Pentru el doar. Acum ştia, privirea lui spunea tot şi, deşi mintea ei nega totul, pielea ei răspundea. Frigea sub degetele lui, iar asta o trăda. Nu putea face nimic, pentru prima oară în viaţă, era subjugată şi... îi plăcea. Îi plăcea al naibii de tare.

Îi privi o singură clipă buzele, dar a fost suficient pentru el. Ea ceda, încetul cu încetul, iar gura ei era atât de aproape... Sărutul a fost pragul inevitabil de trecut, iar ea se topi în braţele lui. Mâinile lui căutau pielea ei, iar ea tânjea după atingerea lui. Nu se puteau desprinde unul de altul... şi nici nu voiau. El îi găsi sânii mici prin bluza de mătase. Nu purta sutien, iar asta îl înnebuni. O dorea, dar, de data asta, nu voia să se grăbească, trebuia să se bucure de fiecare centimetru descoperit, fiecare centimetru era ea, fiecare centimetru avea aroma ei inconfundabilă, aroma aceea irezistibilă, ca o cafea dimineaţa. Nu mai conta nimic, se simţea ca şi cum nu mai fusese nimeni înaintea ei, ca şi cum ea era prima din toate cele ce îi trecuseră prin pantaloni. Dar de ce? Ce era atât de înnebunitor de fascinant la ea?

Aproape îi smulse tricoul de pe el. Tricoul acela nu merita un asemenea trup să îl umple. Nu... Doar ea merita, simţea cum îl merită, cum îl doreşte mai mult decât a dorit vreodată pe cineva. Credea că nu are nevoie de nimeni să o satisfacă sau, în orice caz, credea că nu apăruse încă barbatul care să reuşească. Dar el... el nu era oricine şi fusese în tot acest timp în faţa ei, dar orgoliul ei era nemăsurabil. De data asta, însă, săruta pasiune, atingea pasiune, respira pasiune. Pasiunea pusese stăpânire pe trupul şi pe mintea ei. Pasiunea şi...el.

Hainele începură să cadă una după alta, cu frenezie. Liniştea era întreruptă doar de respiraţiile lor neliniştite, iar camera deveni insuportabil de caldă. Două trupuri arzânde, topindu-se unul în altul, doar piele delicios de aromată şi mâini sigure. Ea îşi pierdu orice urmă de timiditate, iar el orice nesiguranţă. Ea se mai dezbrăcase, dar nu fusese niciodată atât de goală. El mai făcuse sex, dar niciodată nu îi păsase.  Toate erau umede, dar niciuna atât de primitoare ca ea. Toate îl vruseră, dar niciuna nu îi dăduse totul. Ea da, ea îi oferea tot trupul ei, toată fiinţa ei, ca şi cum nu exista clipa de mâine sau oxigen în aer. Coapsele ei ferme se depărtaseră fără teamă, fără regrete timpurii, iar căldura trupului ei îl năuci, îl făcu să îşi piardă controlul, să fie din ce în ce mai dur şi să o dorească din ce în ce mai tare şi nicio clipă să nu fie de ajuns. Mâinile ei îi cuprinseră spatele atât de sigure, unghiile îi săpau incontrolabil în carne, cu fiecare împunsătură. El voia să o doară, nu violent, ci cât să simtă că a fost el acolo. Iar ea voia să îi marcheze pielea, ca pe teritoriul ei, ca pe o semnătură a dăruirii ei.


Nici ea nu voia să o uite. Dar ea nu ştia că, pentru el, nu fusese niciuna ca ea...


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste