Și dacă mâine va veni

Te simți bine, nu?! Mă vezi la pământ, crezi că pentru mine lumea începe și se sfârșește cu tine. Îmi spui că mă iubești, dar ai un mod ciudat de a iubi. Dacă asta înseamnă că iubești, nu știu ce faci când urăști. Nu mă iubești, dar aș fi preferat să mă urăști. Pentru că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Iar tu ești un guru al indiferenței. Partea cea mai nasoală e ca m-ai învățat să fiu și eu indiferentă, dar nu m-ai învățat să fiu și selectivă cu cei cu care sunt indiferentă. Acum sunt indiferentă chiar și cu mine și e al naibii de greu să repar asta. Nu știi ce vrei. Azi ma chemi la tine, mâine mă respingi. Dar nu mai e nimic la fel. Tu nu mai ești la fel. Același chip, alt om. Mă îmbrățișezi, dar îmbrățișarea ta mă sufocă. Mă săruți, dar buzele tale poartă amara-ți otravă. Faci dragoste cu mine, dar urmele dragostei tale sunt vinete și purtătoare de sânge și nu caută decât plăcerea ta. Pupilele mele nu sunt dilatate de plăcere, ci de disperarea de a căuta lumina în

Te văd. Stai în fața mea, dinadins parcă, să te privesc, să îți observ fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare zâmbet. Ești mai mult decât frumoasă, e ceva din tine care mă atrage ca un magnet. Și nu mă pot opune, nici nu vreau. Mâinile mele tânjesc după pielea ta, dar imaginația mă oprește, mă obligă să mă chinui, îmi torturează gândurile și frântura de autocontrol rămasă undeva în suspans printre atâtea dorințe. Îți invidiez hainele, sunt aproape gelos pe ele. Sunt mai aproape de pielea ta decât este respirația mea. Ard de dorință să te sărut pe gât și să văd cum te înfiori de plăcere. Rochia aceea mă înnebunește, arată suficient de mult cât să mă excite și suficient de puțin cât să îmi pună imaginația pe roate. Te observ. Te analizez. Fiecare unduire trezește alt gând despre tine, despre cum te-aș...atinge, despre cum te-aș avea. Te vreau și ceva îmi spune că o singură noapte nu ar fi de ajuns. Imagini cu tine goală mi se derulează prinr gânduri, vizualizez mintal poziții pe c

Dimineață. M-am uitat la el o singură dată în timp ce mă îmbrăcam. Îmi era teamă că dacă mă uit de mai multe ori, mă voi răzgândi. Dormea atât de liniștit, atât de pașnic, de parcă aseară nu ne-am fi certat ca de obicei. Da, împăcările erau mereu dulci, făceam dragoste ca doi nebuni. Parcă ne răzbunam unul pe altul în pat. Ne răzbunam nu pentru cuvintele spuse de celălalt, ci pentru cuvintele pe care ne-a forțat celălalt să le spunem. Sună copilăros, iar unii ar spune că era dragoste cu năbădăi. O perioadă m-am consolat și eu cu ideea asta, dar totul devenea SF deja. Doar eu știam ce simțeam de fiecare dată, zi de zi. Poate și el. Nu știu, nu l-am întrebat niciodată, nu am știut niciodată cum să îl întreb fără să ajungem iar sa ne certăm. M-am săturat să îmi răsune în minte cuvintele lui iar si iar, ca o mantră, cu alte înțelesuri și alte inflexiuni ale vocii de fiecare dată. M-am săturat să îmi analizez fiecare vorbă pe care am aruncat-o la nervi, să mă gândesc dacă să îmi pară

Dacă te părăsește, supraviețuiești. Iar cu timpul, va veni altcineva care te va învăța să trăiești din nou.  La început, nu vei simți nimic. Totul va fi amorțit, fiecare colț de natură, fiecare lucru care se petrece în jurul tău, fiecare fibră din tine, fiecare bătaie de inimă, fiecare respirație. Nu vei simți nimic și nici nu îți va păsa de nimic. Nu îți va păsa pe unde treci strada și nici nu te vei asigura înainte să o faci. Nu îți va păsa dacă plouă și vei răci. Nu îți va păsa cum arăți, dacă porți pantofi sau teniși. Nu vei auzi și nu vei vedea nimic. Așa începe închiderea. Închiderea în sine. Apoi începe să îți pese. Încep toate amintirile să îți pulverizeze venin în inimă, fiecare surâs, fiecare atingere, fiecare cuvânt îți răsună în minte, cu mii de noi înțelesuri. Fiecare "te iubesc" e o minciună diferită, fiecare cu alt ton, cu altă pasiune, cu monotonie poate. Începi să simți, să confunzi persoanele, să vezi și să auzi mai multe decât ți-ai fi dorit. Plâ

Sunt un prost și un laș. O văd mereu cum pleacă, dar nu găsesc niciodată curajul să o opresc. Probabil că a tot așteptat să o fac, poate azi, poate mâine, poate săptămâna trecută. Dar nu am facut-o niciodată și, cu toate astea, s-a întors mereu la mine. Pentru că mă iubește, iar eu nici azi nu înțeleg ce naiba iubește la mine. Sunt o epavă, în viața de zi cu zi. Dar când apare ea în prag, parcă primesc și eu din strălucirea ochilor ei, de parcă ochii ei care mă privesc atât de blajin și de înțelegător, ar putea trece de scutul ăsta și mi-ar sfâșia sufletul cu lumina lor. Ea, în schimb...are tot curajul lumii adunat într-un trup de femeie. Mă întreb unde încape atâta perfecțiune într-un corp atât de firav. A tot așteptat să o opresc, să îi spun să rămână, să nu se mai întoarcă în iadul acela, unde se întoarce ca să nu mă sufoce, ca să îmi dea timp să mă gândesc, dar ea nu știe că doar ea îmi umblă nebună prin minte, că aș sta baricadat cu ea în casa asta, fără să îmi pese dacă av

Ce vrea o fată? Nu știu, fetele au multe lucruri pe care le vor. Uneori nu știu nici ele ce vor, așa că nu cred ca ar putea cineva să spună cu exactitate ce ar vrea o fată.  Dar aș putea să spun ce vrea o femeie. Pentru că linia dintre fată și femeie este una subconștientă și, de cele mai multe ori, subțire. Linia asta este trecută de o fată în momentul în care realizează ce își dorește cu adevărat. De la viață, de la cariera ei, de la bărbatul ei, de la ea însăși. Fata cu capul în nori devine femeie cu picioarele pe pământ. Și lumea din jurul ei se schimbă, fiindcă nu mai privește lucrurile prin ochii zglobii ai unei copile, ci prin ochii luminoși ai unei femei. Femeile sunt, evident, diferite, dar sunt unele aspecte pe care le întrunesc toate. Și nu e nici pe departe greu să le înțelegi. Știu, probabil îmi e ușor să spun asta, dacă și eu fac parte din ele. Ideile de bază, însă, sunt clare și nu au nevoie de explicații și descifrări.  Înțelegere . Înțelegere pentru toat

Nu o să fiu modest de data asta. Știi că se spune că fiecare avem o șansă, acea șansă de reușită pe care o primim o singură dată. Tind să cred că e valabil și în dragoste. Și știi ce mai cred? Ca eu am fost acea șansă la dragoste pentru tine. Râzi acum, da. Dar, în sinea ta, știi că am dreptate și te temi. Te temi că poate karma chiar există și va veni să mă răzbune. Iar eu cred în karma. Nici nu e nevoie să mă gândesc la un plan de răzbunare. Întoarcerea roții va fi mai dureroasă ca orice încercare a mea de a te face să simți ce am simțit eu. Vei ajunge să iubești și tu cândva, cu toții ajungem. Dar vei iubi pe cineva care nu te va iubi la rându-i, doar pentru că tu nu ai știut să iubești când trebuia. Așa e viața. Te lovește când te aștepți cel mai puțin. Și îți doresc să nu regreți niciodată alegerea făcută. La urma urmei, nu poți obliga pe cineva să stea alături de tine dacă nu mai vrea și nu mai simte să o facă. Dar meritam măcar o clipă de sinceritate, o clipă care să îmi

Nu-mi zâmbi așa, draga mea. Îmi permit să îți spun așa doar pentru că sunt și eu femeie și nu aș vrea să îți spun altfel. Mi-aș jigni mama, care s-a străduit să crească o doamnă. Ei bine, se pare că a reușit. După cum spuneam, draga mea, nu-mi zâmbi așa. Îmi dai senzația unui zambet fals și ipocrit și mă tem că nu îmi place nici falsitatea, nici ipocrizia. Din păcate pentru tine, pentru că dacă mi-ar fi plăcut, am fi fost cele mai bune prietene, așa-i?! Te crezi superioară, știu. Dar nu îmi fac probleme, am mai întâlnit ca tine, la final reiese că doar te-ai crezut, la proba practică ai cam picat. Dar nu e nimic, mai ai timp să îți aduni fărâma de demnitate de la picioarele mele și să pleci, ca să nu risc să te umilesc și mai tare. Stai liniștită, draga mea, nu îmi e teamă de tine. Nu sunt nici infatuată, ca să mă consider superioară ție, oricum nu te cunosc, dar nu sunt nici suficient de modestă cât să nu mă consider perfect capabilă să îți fac față. Întrebarea mea este, în

Am auzit tot felul de teorii legate de câte vieți are un suflet, ideea fiind că viața pe care o trăim acum este doar una din viețile sufletului nostru. Se spune că fiecare suflet își alege un corp pe care să îl dețină pentru o viață, un corp capabil să îl susțină, să îl ducă în spate. După moarte, sufletul se plimbă nebun și poate dura mult timp, enorm de mult timp până își găsește odihna în alt corp pe care să îl posede.  Un suflet, însă, este încărcat cu energia celorlalte vieți prin care a umblat, cu amintiri, cu bucurii și decepții, cu întâmplări, cu întrebări și răspunsuri, dar mai ales cu scopul sufletului respectiv, cu greșelile și lecțiile vieților anterioare. De aici și secundele acelea de recunoaștere a unei situații pe care am mai trăit-o, fără să ne dam seama exact când, secunde numite de noi dejà-vu-uri. Un suflet nu se odihnește până nu ispășește tot ce are de ispășit, până nu învață toate lecțiile pe care le are de învățat, până nu își găsește și mai ales până

De ce mă privești așa? Doar știi ce vreau, știi cum vreau. Știi mai ales ce îmi place și cum îmi place... Ah, înțeleg, de-aia mă și privești așa. În mintea ta bântuie tot felul de imagini cu mine, nu-i așa? Goală, în fața ta, atingându-mă singură, în așteptarea atingerii tale. Piele pe piele. Foc și gheață. O scânteie și ardem amândoi. Îți place pielea mea, nu? E albă ca Luna, dar frige, simți asta cu fiecare celulă a corpului tău. Nici măcar nu e nevoie să mă atingi, atât de bine mă cunoști. Mă privești în ochi, parcă să îmi sorbi sufletul prin ei, să știi tot, să simți tot, ca să vrei tot. Dar nu știi tu, dragule, că nimeni nu primește totul de la mine? Îmi pare rău pentru tine. Trebuie să lupți și cu demonii tăi, și cu ai mei. Iar ai mei sunt de o mie de ori mai furioși, pentru că ai mei au experimentat iadul. Dar știu, nu meriți să plătești tu pentru demonii zămisliți de alții. Alții nu contează aici. Suntem doar noi doi. Foc și gheață. Sărută-mă, da! Oh, nici nu știi ce