Tu te întorci la ea, iar eu mă întorc la noi

-
Şi când mă uit la tine mă întreb dacă mă înşeli pe mine cu ea sau pe ea cu mine…  Nu ştiu dacă ar trebui să fiu revoltată sau să mă întreb ce mai caut aici. Şi te las. Te las să faci ce vrei, nu te mai întreb nimic. Pentru că de fiecare dată când te întreb ceva, îmi răspunzi în doi peri sau nu îmi răspunzi nimic. Nici măcar nu mai ştiu dacă mai am dreptul să te întreb ceva sau e mai bine să tac. Cred că tăcerea mi-a pavat drumul spre întuneric. Iar eu i-am dat o mână de ajutor.


Mă gândesc doar că, oricât te-aş iubi, nu contează, nu e suficient. Mă gândesc că e mai bine să… nu mă mai gândesc. Tu ai uitat oricum. Nu mai ştii nici dacă mă iubeşti sau dacă m-ai iubit vreodată, nu ştii nici dacă o iubeşti pe ea. Probabil te iubeşti doar pe tine. Asta ar explica totul. Ar explica modul nonşalant în care îmi povesteşti despre ea, de parcă eu aş fi de piatră şi modul în care mă vrei şi pe mine în continuare. Dar eu te ascult, te ascult mereu, ca şi cum viaţa mea ar depinde de cuvintele tale. Iar fiecare cuvânt al tău e ca un fior rece pe pielea mea, umplându-mi ochii de lacrimi şi inima de răni. Şi e frig iar. Şi întuneric.
Le simt cum alunecă grăbite pe obrajii mei. Lacrimile. La fel de grăbite ca mine să le şterg ca să nu le vezi tu. Să nu mă vezi slabă. Nu la timp, însă. Mă priveşti cu ochii aceia galeşi în care citesc părerea de rău şi îmi ştergi o lacrimă rebelă cu un deget alunecându-ţi pe buzele mele. Şi mă săruţi, încercând să mă faci să uit, aşa cum ai uitat şi tu. Să uit că te iubesc, să uit că te-am iubit, să uit că m-ai iubit şi tu cândva. Să uit că poate o iubeşti pe ea acum, să uit că poate şi ei îi ştergi lacrimile când pleci şi te întorci la mine. Sau poate… te întorci la ea? 

Dar eu? Eu la cine să mă întorc? La veşnicul întuneric, la doliul meu, la durerea mea, la singurătate? Să mă întorc la un trecut ce nu îmi aparţine sau să mă gândesc la ce voi face când îmi voi aduna lacrimile şi curajul şi voi fi eu cea care va pleca? Să mai stau? Merită, oare? Să mă întorc la mine şi la viaţa mea, să îmi las iubirile în spate? Nu ştiu. Tot ce ştiu e că, acum, tu te întorci la ea, iar eu… eu mă întorc mereu la noi.


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe