Poartă lenjeria, cumpără pantofii, mănâncă tortul

-

Cred că suntem toţi foarte buni contabili. Contabilizăm şi numărăm totul. Număram bani, numărăm calorii, numărăm minute, zile şi ani, numărăm câţi m3 de apă am consumat şi din nou numărăm bani. Numărăm şi numărăm. Mai avem să ne numărăm fluturii din stomac şi de câte ori pe zi ni se măresc pupilele când privim o persoană dragă. Dar asta nu vom număra niciodată. Nu vom pierde niciodată vremea cu astfel de lucruri stupide şi inutile, doar suntem oameni ocupaţi. Suntem contabili.

Nu realizăm decât spre sfârşitul vieţii faptul că venim goi pe lumea asta şi plecăm cu un singur rând de haine, că nu ducem nimic din ceea ce agonisim pe lumea cealaltă şi nici toţi banii din lume nu ne-ar putea alunga singurătatea. Banii sunt necesari pentru traiul zilnic, dar la fel de adevărat este faptul că banii sunt făcuţi să circule, nu să stea sub salteaua îmbâcsită de praf şi timp. Nu realizăm cât suntem de săraci decât atunci când realizăm că moneda vieţii este timpul, iar viaţa nu schimbă timpul cu bani. Nu realizăm cât suntem de neputincioşi în faţa vremii decât atunci când cerem apă şi nu este nimeni acolo ca să ne dea.

Eu trăiesc pe principiul “Poartă lenjeria, cumpără pantofii, mănâncă tortul”. Bineînţeles că mă lovesc şi eu de limita banilor, dar încerc pe cât posibil să nu mă gândesc de 100 de ori înainte de a-mi cumpăra ceva şi nici să nu regret că am făcut-o. În viaţă, dacă nu îţi faci tu poftele, nu ţi le va face nimeni, dacă nu îţi faci întâi tu cadouri, nu îţi va face nimeni. Dacă păstrezi toate lucrurile pentru o ocazie specială, s-ar putea să nu le porţi niciodată. Ocazia specială este astăzi. Dacă o să te tot holbezi la felia aia de tort, până la urmă tot o vei mânca. Singura diferenţă e că o vei mânca însoţită de regrete. Nu mai număra pentru 10 minute caloriile şi vei vedea că ciocolata are gust mai bun. Numeri mai târziu.


Cât despre pantofi, ei bine, pantofii sunt slăbiciunea oricărei femei. O pereche nouă nu strică niciodată. Nu mai număra pentru 2 ore toate perechile de pantofi şi toţi banii daţi pe ele şi vei vedea că aveai nevoie şi de perechea asta pentru a completa colecţia. Din nou, numeri mai târziu. 


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

-
Imagine
“Iubirea nu este un târg”, spunea Rebreanu, “te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.” Sunt multe feluri de a iubi. Iubeşti din inimă, iubeşti din recunoştiinţă, iubeşti din datorie, iubeşti din respect, iubeşti din obligaţie, dar ce iubire este aceea? Nimeni nu îşi alege pe cine iubeşte şi nici cu ce intensitate. De fapt, ideea asta de “Pe X îl iubesc mai mult” e o prostie. E mai degrabă o ipocrizie. Iubirea nu are grade de comparaţie. Nu poţi iubi pe cineva mai mult decât pe altcineva. Dar este adevărat că iubirea poate să dispară în timp, să fie înlocuită de respect şi obişnuinţă sau, chiar şi mai trist, de monotonie. Văd aproape zilnic cupluri de bătrânei care se ţin de mâini pe stradă, dar mă îndoiesc că, după 50 de ani de căsnicie, după 50 de ani de convieţuire, după ce au împărţit şi bune, şi rele, şi certuri, şi împăcări, ceea ce îi mai face să se ţină de mână este iubirea. Iubire, da, a fost la început, în primii ani, şi
Citiți mai multe

De ce nu mai cred în iubire?

-
Imagine
Poate că titlul vă induce în eroare. Nu e vorba că nu cred în iubire. Iubirea exista, de acord, dar durează prea puțin și e înlocuită în scurt timp de obișnuință, de monotonie și, în cele din urmă, de o oarecare plictiseală. Nu mai cred în iubirea aceea platonică, în iubirea de o viață, în acel prinț pe care îl întâlnești, de care te îndrăgostești iremediabil (și el de tine, dar mai puțin, că mai sunt și alte prințese) și cu care te căsătorești și trăiți fericiți până la adânci bătrâneți. Nu aș vrea să aduc aici vorba despre rata divorțurilor, dar în fine...  Ideea e că, da, poți întâlni o persoană la un moment dat, dar nu orice persoană, ci Persoana, vă îndrăgostiți, faceți sex etc, iar de aici sunt două drumuri, fie vă căsătoriți și vă mutați la casa voastră, fie rămâneți la stadiul de iubiți. Ideea e că ambele drumuri duc în același loc, la o rupere de neocolit. Si nu, nu sunt eu pesimistă. Ideea e ca am experimentat o poveste de dragoste în care am crezut orbește, pe care er
Citiți mai multe

Portretul unei inimi realiste

-
Imagine
O parte din mine îți este mereu fidelă. O parte din mine se gândește mereu la tine. O parte din mine tânjește după tine, după tine, cel real, după tine, cel care cred că ești al meu. O parte din mine speră că îmi duci lipsa. O parte din mine speră că ești singur și te gândești la mine. O parte din mine…partea visătoare, romantică, partea care vrea să își păstreze speranța intactă. Iar partea realistă din mine... partea realistă din mine îmi spune că ești cu alta și că nu am nici un drept să îți cer nimic. Partea realistă din mine îmi spune că nu ești al meu și că nu vei fi niciodată. Partea realistă din mine îmi spune să nu mă aștept la fidelitate din partea ta, pentru că nu ai nicio obligație față de mine. Și așa este. Dar cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când inima mi-o ia la galop de fiecare dată când îmi aluneci prin minte? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, când tot ceea ce faci mă leagă mai mult de tine? Cum să nu am nici un drept să îți cer nimic, câ
Citiți mai multe