Oamenii nu prea au simţul tăcerii

Am auzit şi am ascultat. Am auzit si ascultat până când am început doar să aud. Aud şi las cuvintele să zboare pe lângă mine pentru că pentru o viaţă sanătoasă se recomandă filtarea cuvintelor pe care să le metabolizeze creierul. Altfel, o iei razna. Oamenii nu prea au simţul tăcerii. Nu ştiu când este mai bine să tacă şi când este cazul să spună ceva. De asta rămân foarte multe lucruri nespuse şi foarte multe lucruri spuse aiurea. Şi apoi le pare rău. Le pare rău pentru că este prea târziu, în ambele cazuri.

Cuvintele contează uneori. Ştiu că cel mai mult contează faptele, nu vorbele, dar oare vorbitul nu este un fapt? Cuvintele ard. Cuvintele dor. Cuvintele…mângâie. Cuvintele pot fi săgeţi otrăvite, dar pot fi şi picături de rouă care să stingă durerea. Cuvintele îţi rămân înrădăcinate undeva în creier şi tot revin la suprafaţă la fiecare val de gânduri, ca algele în valurile mării. Rămân blocate undeva în subconştient şi pe cât e de uşor să le auzi, pe atât de greu e să le scoţi din minte.

Mamă, suflă-mi peste inimă aşa cum îmi suflai pe genunchi când eram mică şi cădeam, julindu-mi pielea. Acum mi-am julit inima şi mi-am julit-o mai tare ca genunchii. Pe inimă mi-a rămas o cicatrice mai mare şi mai urâtă decât mi-a rămas vreodată pe genunchi şi m-a durut mai tare decât m-au durut vreodată rănile genunchilor. Tu îmi suflai pe genunchi şi îmi spuneai că e o nimica toată. Trebuia să îmi fi dat seama de atunci la ce te refereai şi pentru ce anume mă pregăteai. Tu ştiai totul, ştiai că nimeni nu scapă. Ştiai că niciun unguent din lume nu îmi va vindeca inima, niciun pansament nu îmi va putea obloji rănile, nicio lacrimă de-a mea nu îmi va aduce înapoi ce a fost.

Acum ştiu şi eu toate astea, mamă. Dar sunt bine. Totul a fost ca un pansament tras încet de pe o rană sângerândă şi lipit la loc, până când l-am smuls, cu toate lacrimile adunate în ochi. A durut ca naiba, mamă, dar sunt bine. Şi nu credeam că voi putea spune asta, dar tu m-ai învăţat că uneori e bine să îţi sufli singură pe răni ca să te vindeci mai repede. Ai avut dreptate. Acum sunt bine.


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste