Rugă pentru sufletul meu

Doamne... Ştii că nu mă rog prea des. Ştii că nu vin prea des la Tine, nu pentru că nu aş crede în Tine sau în ajutorul Tău, ci pentru că nu cred în mine însămi. Nu cred că merit să Îţi intorci privirea spre acest umil om, nu cred că merit să îmi ridic eu ochii către Tine, Doamne. Dar azi... azi nu ştiu ce m-a împins către Tine, nu ştiu ce m-a făcut să mă aşez în genunchi pe podeaua asta rece şi să îmi împreunez mâinile în căutarea Ta. Poate disperarea, poate recunoştiinţa, poate o urmă de regret că nu am făcut asta mai devreme.  Nu ştiu... Ştiu doar că sunt aici acum.

Doamne, nu sunt perfectă, nici nu am afirmat vreodată că aş fi. Sunt doar un om. Am comis greşeli care atârnă greu în balanţa sufletului meu, am încercat să las păcate mistuitoare în urmă, dar mă urmăresc toate şi astăzi, doar ca să îmi mistuie clipele de linişte. Aş vrea să nu Îţi cer nimic, să nu fiu nevoită să îţi cer vreodată ceva, dar asta nu e posibil. Nu îţi cer decât iertarea, cea mult dorită.

Doamne, am frânt o inimă, i-am dus dragostea către pieire, iar imaginea lui mă urmăreşte, imaginea lui îmi plânge râuri de lacrimi, îmi inundă conştiinţa cu vorbele grele pe care i le-am spus. I-am târât amintirile prin noroi şi i-am lăsat doar praf la intrarea în inima lui. Regret toate astea, Doamne, nici nu ştii cât... Sau poate...ştii? Mă ustură pe mine ochii de lacrimile lui, mă doare pe mine pieptul pentru suspinele lui, iar noaptea nu pot dormi de insomniile lui. Nu mai e aici, dar îl simt în fiecare mişcare pe care o fac, îl văd în fiecare om de pe drum, fiecare privire parca e a lui, acuzatoare. Nu mi-a fost uşor nici atunci, dar acum îmi e imposibil.

Doamne, oare acesta este iadul? Oare ce trăim pe pământul acesta este Iadul, iar dupa moarte ne aşteaptă Raiul? Oare ceea ce îmi mistuie mie sufletul este pedeapsa divină? Merit toate astea, nu-i aşa? Iertare, Doamne! Dă pace sufletului meu şi nu voi mai cere nimic cât voi trăi! Ai milă de durerea asta şi elibereaz-o, căci până şi durerea, ce şi-a făcut lăcaş de cult în inima mea, nu mă vrea, până şi ea se simte o sclavă a gandurilor mele...

Eliberează-mi sufletul, Doamne, şi nu îţi voi mai cere în veci nimic!

Sursa foto: Pinterest