Dansează-mi!

   - Dansează-mi!

  - Poftim?!

  - Dansează pentru mine! Te rog...

 - Dar... Nu ai mai vrut să dansez de multă vreme...
  - Nu am mai vrut să dansezi pentru ei, dar vreau sa dansezi pentru mine. Îmi place să te privesc dansând.

 - Nu mi-ai spus asta niciodată. De ce tocmai acum te-ai răzgândit?

 - Poate mă temeam că îmi va plăcea prea tare. Nu contează asta acum. Dansează-mi!

   M-am conformat dorinţei lui. La urma urmei, ştiam că îi place să dansez, dar orgoliul nu m-a lăsat niciodată să îi propun eu un dans. Poate undeva în adâncul sufletului meu, aşteptam un semn de la el. Şi iată că l-am primit.

   Ştiam că îi place muzica lentă, fiindcă şi mişcările mele erau mai lente astfel, mă puteam undui mai senzual, iar el avea mai mult timp să îmi observe fiecare mişcare, fiecare umbră pe care trupul meu o lăsa pe chipul lui. Dar nu mai dansasem de mult pentru el. Dacă de data asta ar fi fost...altfel? La urma urmei, de mine ţinea să fie diferit, să nu instalez monotonia în propriile mişcări. Cum puteam să îl refuz, când trecuse atât de mult timp? Cum puteam să îl refuz când glasul lui îmi cerea cu atâta fervoare acest unic dans ce îl fascina? Cum puteam să îl refuz când până şi corpul meu ardea de dorul privirii lui asupra mea atunci când dansam pentru el?

   Am ales un cantec diferit, un ritm mai alert, dar la fel de senzual. Ritmul, însă, dădea şi o notă ceva mai sălbatică mişcărilor mele, mai brută, mai animalică. I-am citit surprinderea în privire pentru muzica aleasă, puteam citi în ochii lui faptul că nu se aştepta la o schimbare. Dar îmi doream din tot sufletul să îi ofer acest dans, parcă aşteptasem o eternitate să mi-l ceară. Îl simţeam din ce în ce mai captivat de dansul meu nebunesc, îmi arunca priviri tot mai pătrunzătoare, simţeam cum ritmul îi inunda şi lui venele. Podeaua ardea sub tălpile mele goale. Părul îmi era şi el ca o flacără crescândă ce din când în când îmi lovea spatele şi umerii ca un bici.

   I-am dansat nebuneşte până când, în cele din urmă, i-am căzut în uitare în braţele fierbinţi, lăsându-ne amândoi purtaţi de ritmul comun al inimilor noastre. Ce sentiment profund...uitarea! Ce binecuvântare iertarea!

Sursa foto: Pinterest