Prieteni sau...cunoștințe?

Știi momentul ăla când realizezi că lumea din jurul tău e o minciună, un joc jegos al celui mai nenorocit personaj ce poate exista?! Momentul ăla când vezi că nimic din jurul tău nu este ceea ce pare, că toate credințele tale sunt niște prostii, din simplul motiv că sunt doar credințele tale. Undeva în sufletul tau, sperai că nu ești singurul idiot care gândește așa. Sperai că oamenii din jurul tău sunt măcar 10% din ceea ce par. Sperai că ceea ce vezi este ceea ce primești, dar doar pentru că asta e valabil doar in cazul tău. Asta până ți-a fost dat vălul de pe ochi.

În secunda aia ai învățat lecția oferită de atât de multe ori, sub atât de multe forme, dar pe care ai fost prea orb să o înveți până atunci. Ai învățat lecția aia dintr-o străfulgerare de cuvinte aruncate ca pietrele, cuvinte menite să rănească, indiferent cât de tare si indiferent de merit. Ce contează ce ai făcut până atunci? Ce contează ce ai spus, ce ai simțit?! Nu mai contează nimic, nu ai făcut oricum nimic, sau, mai bine zis, orice ai făcut până atunci nu a fost bine.

E ușor. E atât de ușor să faci rău cuiva si extrem de greu să îi faci un bine. E atât de ușor să spui niște cuvinte demne de durere, e atât de ușor să judeci pe cineva, indiferent dacă judeci corect sau nu. Uiți că nu ai niciun drept să o faci, până nu treci prin aceleași rahaturi și procedezi altfel, în modul tău corect. Abia atunci ai dreptul să hotărăști dacă ceea ce a făcut este bine sau nu. 

Îți spui că ai mulți prieteni. Uită-te în jurul tău. Câți din oamenii pe care îi cunoști și pe care îi consideri prieteni îți sunt cu adevărat prieteni?! Câți din ei iți sunt cel mult amici și pe câți ii vei numi clar niște simple cunoștințe?! Astfel că revin la vechile mele păreri legate de încrederea pe care nu trebuie să o ai în nimeni. Să nu crezi nimic până nu verifici ceea ce ți se spune. Să nu îți spui niciodată că cel aflat de partea cealaltă a ecranului sau chiar în fața ta, ținându-te de mână, îți este cu adevărat prieten. Pentru că celui care stă în spatele tău, urmându-ți pașii, chipurile, îi este cel mai ușor să te înjunghie, si asta când te aștepți mai puțin. E probabil ca cei din jur să îți observe prietenii falși înaintea ta. Si vei nega. O perioadă vei nega ce este evident, chiar în fața ochilor tăi. Apoi va cădea vălul singur.

Învață, cum am făcut și eu, poate prea târziu, să vezi lucrurile așa cum sunt. Învață să citești oamenii, ca să nu ajungi rănit, în cele din urmă. Doar așa vei ști să faci diferența dintre un prieten și o cunoștință.

Sursă foto: Pinterest