Oglinzi sparte

broken glass | Tumblr:
Cu toate că viaţa de zi cu zi ne învaţă că nu este aşa, în realitate şi în sufletele oamenilor nu ar trebui să conteze cine eşti ca persoană fizică, deşi se spune că prima impresie este cea pregnantă. Am aflat, însă, de curând, că această caracteristică s-ar întâlni doar în firea sexului frumos, regăsită sub forma a ceea ce se numeşte “intuiţie feminină”. Nu ştiu dacă este adevărat sau nu şi nici nu vreau să fiu misandră, dar mie personal mi s-a întâmplat să cunosc diverse persoane şi să realizez după un timp că părerea mea iniţială despre ele a rămas aceeaşi şi că are chiar o influenţă hotărâtoare asupra modului meu actual de percepere al acelor persoane.

Problema noastră, a tuturor, este că ne lăsăm influenţaţi de aspectul fizic atunci când ne formăm părerea despre o persoană. Şi este şi firesc. Aspectul fizic este primul criteriu de diferenţiere din orice unghi am privi lucrurile, fie că ne raportăm la un job, un prieten sau, mai ales, la un partener de viaţă. Cine afirmă că nu ţine cont de aspectul fizic, fie minte de îngheaţă apele, fie este orb. Bineînţeles că poţi să treci peste aspectul fizic atunci când propriile interese primează, de la milă până la interese de ordin financiar şi chiar social. Dar adevărul crud este că oricare dintre noi ajunge într-o bună zi să se sature chiar şi de aceste aspecte şi să opteze pentru un anumit ideal de fumuseţe, frumuseţe care este oricum relativă, dar, aici intru deja într-un cerc vicios mult mai larg despre care voi vorbi poate altădată.

De aici porneşte şi controversatul şi inepuizabilul subiect al operaţiilor estetice. Bineînţeles că este vorba de alegerea fiecăruia şi de cât se simte de confortabil în propria piele. Cel mai trist este atunci când rezultatul este chiar mai dezastruos decât originalul, desfigurări la care se ajunge, de obicei, prin exagerare. Trebuie, cu toate acestea, să recunoaştem că operaţiile estetice îşi au un rol vital in recăpătarea aspectului fizic, şi, totodată, şi a încrederii în sine a unui pacient traumatizat în urma unui accident nefericit. Dar, din nou, intru într-un domeniu destul de necunoscut mie. Ceea ce vreau să spun este că modul în care ne privesc cei din jur influenţează serios modul în care ne privim noi înşine în oglindă, şi de cele mai multe ori o îmbunătăţire a aspectului fizic, chiar dacă aceasta include utilizarea unui bisturiu, este direct proporţională cu îmbunătăţirea încrederii în sine.

Cu toate acestea, viaţa ne spune că degeaba avem, vorba lui Coşbuc, un cap frumos, dacă el nu ascunde nimic. E ca şi cum ne-am privi într-o oglindă spartă. Şi cui îî plac oglinzile sparte?


Sursa foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste