Fata bună a devenit femeie rea

Acum mă suni. Acum mă cauți. Acum mă întrebi ce mai fac și dacă mai am loc pentru tine în viața mea. Acum îți e dor de mine. Acum vrei să îmi vorbești. Acum e vorba despre noi. Acum e vorba despre ce mi-ai face și despre ce ți-aș face. Acum vrei să îți dau din nou tot ce ți-am dat și odinioară. Acum vrei să te întorci. Acum mă vrei înapoi.


Îmi pare rău, dragule, dacă nu pot fi clasică și simplă, așa cum îți dorești și cum ești tu obișnuit. Îmi pare rău că mă vrei simplă pentru că nu poți face față la ceva mai mult. Îmi pare rău că îmi cer să fiu banală, când eu sunt tot și orice, mai puțin banală. Îmi pare rău că îmi ceri mie să mă limitez ca să strălucești tu mai tare. Îmi pare rău că te mulțumești cu puțin. Îmi pare rău că sunt mai mult decât meriți. Îmi pare rău că sunt prea bună pentru tine și îți e atât de greu să recunoști asta.

Și da, știu că mă vrei proastă. Mă vrei tăcută și imbecilă. Mă vrei cu un scalp frumos și un craniu gol. Mă vrei un zâmbet frumos și tâmp, ambulant, o pereche de picioare de pus în vitrină și un suflet vândut prostiei. Iar eu să fiu mulțumită că mă vrei. Dar, dragule, uiți că eu nu mă mulțumesc niciodată cu puțin. Standardele îmi sunt înalte, iar eu proastă nu-s.

Naivă? Poate. Poate că am fost naivă. Dar, la naiba, am învățat să mă respect mai mult. Am învățat să cer mereu ceea ce merit și merit mai mult decât ceea ce îmi oferi. Și orice femeie, simplă sau complicată, merită mai mult de atât. Dar fiecare cu ce este obișnuită. Eu știu acum să țintesc mai sus, să țintesc către un om care se află pe același nivel cu mine. Spiritual, emoțional, mintal. Și poți fi tu cel mai extraordinar bărbat din lume, dacă mă tratezi ca pe o marionetă nu ești nimic.

Dacă tu crezi că mă mai întorc, te înșeli. Pentru mine, ce a fost, a fost. Niciodată nu mă uit înapoi. Niciodată nu sărut locul pe care l-am mușcat. Poate e orgoliu. Poate e mai sănătos așa. Poate nu dau șanse multiple pentru că nu cred în șanse, cred în moment și respectul oferit la momentul potrivit. Dragule, respectă femeia și nu te mai uita în jos la ea, pentru că nu o vei găsi. Femeia va fi mereu sus, cu vedere universală, cu gândire complexă și un corp ca un instrument de tortură. Nu o subestima, căci o vei pierde, iar o femeie subestimată și puternică este greu de întors din drum.


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste