Dacă nu ai nimic bun de spus despre cineva, mai bine taci

Nimeni nu e perfect pe lumea asta. De asta atunci când vrei să spui ceva despre o altă persoană, gândește-te dacă tu ești mai bun de atât și probabil nu ești, dacă asta e intenția ta. N-am înțeles niciodată de ce este mai ușor pentru noi să vorbim cu alții despre ce ne deranjează la o persoană decât să îi spunem în față. Adică dacă nu îi spui persoanei respective ce te deranjează, nu se va schimba nimic. Nici la ea, nici la tine.

Poate pentru că de multe ori, oamenii confundă sinceritatea cu răutatea. Am fost sinceră de multe ori și mereu prefer să spun lucrurilor pe nume. De fiecare dată sunt taxată cu remarci precum „răutate!” sau „ce rea ești!”, spuse mai în glumă, mai în serios. Ahm… îmi pare rău, dragă, dacă franchețea mea e o noutate pentru tine și ești obișnuit doar să ți se sufle în…iaurt. Recunosc că uneori parcă nu am filtru, dar cel mai probabil totul ține de diplomație. Linia dintre sinceritate și răutate este una fină, depinde 100% de înflorituri, ton și intenție. Dar pentru mine, mi se pare de datoria mea să fiu sinceră, mai ales dacă este vorba de cineva la care țin și care vrea să îmi audă părerea.

Sunt rea? Nu, doar că, de cele mai multe ori, adevărul doare, iar asta nu o pot schimba. Sunt rea? Nu, aș fi mai rea dacă ți-aș spune lucruri frumoase în față care să îți gâdile urechile și, mai ales, orgoliul, apoi aș râde de tine cu alții. Sunt rea? Nu, sunt sinceră. Oamenii sunt răi? Da!

Oamenii vor încerca mereu să îți asume anumite reușite ale tale, vor încerca mereu să îți minimalizeze meritele, să îți amintească mereu că singur nu ești nimic. Majoritatea oamenilor care sunt drăguți în fața ta, te vorbesc de rău pe la spate. Nu garantez, dar e foarte probabil. Pentru că așa este omul. Deja bârfa nu mai e atât de blamată, nu pentru că nu ar fi în continuare greșită, ci pentru că fost normalizată, naturalizată, banalizată. Adică… a devenit ciudat să nu bârfești. Dacă nu vorbești despre cineva, înseamnă că ești o mironosiță sau nu ai o părere a ta. Fii sigur că cine îți vorbește ție despre cineva, și pe tine te bârfește cu altcineva.

Așa că cel mai bine este să fim noi înșine, pentru că cine ne place, ne place așa cum suntem. Cel mai bine este să fim deschiși, sinceri unii cu alții, pentru că pe termen lung minciunile frumoase fac mai mult rău decât adevărul crud. Cele mai mari dezamăgiri vin din adevărurile evitate, mușamalizate, din minciunile spuse cu zâmbetul pe față, din prietenii falși și acel „credeam că ești altfel”. Dacă nu ai nimic bun de spus despre cineva, mai bine taci, dar dacă sinceritatea ta ar face un bine, fii sincer!


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste