Dacă nu ai nimic bun de spus despre cineva, mai bine taci
Nimeni nu e
perfect pe lumea asta. De asta atunci când vrei să spui ceva despre o altă
persoană, gândește-te dacă tu ești mai bun de atât și probabil nu ești, dacă
asta e intenția ta. N-am înțeles niciodată de ce este mai ușor pentru noi să
vorbim cu alții despre ce ne deranjează la o persoană decât să îi spunem în
față. Adică dacă nu îi spui persoanei respective ce te deranjează, nu se va
schimba nimic. Nici la ea, nici la tine.
Poate pentru că
de multe ori, oamenii confundă sinceritatea cu răutatea. Am fost sinceră de
multe ori și mereu prefer să spun lucrurilor pe nume. De fiecare dată sunt
taxată cu remarci precum „răutate!” sau „ce rea ești!”, spuse mai în glumă, mai
în serios. Ahm… îmi pare rău, dragă, dacă franchețea mea e o noutate pentru
tine și ești obișnuit doar să ți se sufle în…iaurt. Recunosc că uneori parcă nu
am filtru, dar cel mai probabil totul ține de diplomație. Linia dintre
sinceritate și răutate este una fină, depinde 100% de înflorituri, ton și
intenție. Dar pentru mine, mi se pare de datoria mea să fiu sinceră, mai ales
dacă este vorba de cineva la care țin și care vrea să îmi audă părerea.
Sunt rea? Nu,
doar că, de cele mai multe ori, adevărul doare, iar asta nu o pot schimba. Sunt
rea? Nu, aș fi mai rea dacă ți-aș spune lucruri frumoase în față care să îți
gâdile urechile și, mai ales, orgoliul, apoi aș râde de tine cu alții. Sunt rea?
Nu, sunt sinceră. Oamenii sunt răi? Da!
Oamenii vor
încerca mereu să îți asume anumite reușite ale tale, vor încerca mereu să îți
minimalizeze meritele, să îți amintească mereu că singur nu ești nimic.
Majoritatea oamenilor care sunt drăguți în fața ta, te vorbesc de rău pe la
spate. Nu garantez, dar e foarte probabil. Pentru că așa este omul. Deja bârfa
nu mai e atât de blamată, nu pentru că nu ar fi în continuare greșită, ci
pentru că fost normalizată, naturalizată, banalizată. Adică… a devenit ciudat
să nu bârfești. Dacă nu vorbești despre cineva, înseamnă că ești o mironosiță
sau nu ai o părere a ta. Fii sigur că cine îți vorbește ție despre cineva, și
pe tine te bârfește cu altcineva.
Așa că cel mai
bine este să fim noi înșine, pentru că cine ne place, ne place așa cum suntem. Cel
mai bine este să fim deschiși, sinceri unii cu alții, pentru că pe termen lung
minciunile frumoase fac mai mult rău decât adevărul crud. Cele mai mari
dezamăgiri vin din adevărurile evitate, mușamalizate, din minciunile spuse cu
zâmbetul pe față, din prietenii falși și acel „credeam că ești altfel”. Dacă nu
ai nimic bun de spus despre cineva, mai bine taci, dar dacă sinceritatea ta ar
face un bine, fii sincer!
Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest
Comentarii
Trimiteți un comentariu