Colecționară de suflete

Mi-am zis că nu o să mai lupt niciodată pentru un bărbat. Omul fie e al tău, fie nu e, nu există cale de mijloc. Fie te vrea, fie nu. Dacă trebuie să lupți pentru el, atunci nici n-a fost vreodată al tău. Am învățat dur lecția asta. Poate pentru că oamenii nu ne sunt proprietăți, în primul rând, sau poate pentru că țintim prea jos.

Dar înveți. Înveți că viața ta nu e niciodată legată de viața nimănui. Înveți că cineva te va iubi. Poate nu el. Poate nu azi. Poate nu acum. Dar cineva te va iubi. Înveți că iubirea e ceva atât de relativ și de volatil… înveți că iubirea îți schimbă forma pe măsură ce trece timpul și își mai pierde din concentrație. Înveți că iubirea e ca o țigară, iar țigara arde și se termină, dar îți lasă o senzație plăcută și îți crește pulsul pe moment. Atât. O senzație. Un puls. Un moment. Înveți că iubirea e un cumul de hormoni ai organismului care îți face inima să bată mai tare când îl vezi pe el, îți aburește gândurile și îți scurtcircuitează venele.

Te minți că totul e bine. Ai obiecte de lux care te fac să te simți asigurat pe viață, dar nimic nu îți e în siguranță. Nici traiul, nici viața, nici sufletul. Te minți că viața e frumoasă pentru că ai de toate și crezi că tot ce ai nevoie se află în jurul tău și are cod de bare și etichetele unui brand de lux. Întrebarea e: ești fericită? ești iubită? Pentru că plecăm de pe lumea asta la fel cum am venit, goi. Goi de haine, goi de lux și obiecte inutile. Acumulăm doar amintiri, speranțe, vise și iubiri. Uneori le dăm uitării. Uneori le colecționăm.

Crezi că dacă îți spune mecanic o dată pe zi că te iubește, chiar o face, iar dacă uită să îți spună, îi găsești tot felul de scuze puerile. Și din nou te minți că totul e bine. Te minți că totul e echilibrat și ok. Dar tu nu știi cum e normalul, pentru că tu ai cunoscut doar Concesia și Compromisul, nu Iubirea. Ai început să te mulțumești cu mai puțin. Ai început să nu mai ceri nimic și să accepți mai multe. E o situație ludică, dar ludică într-un mod pervers și sinistru, pentru că vă topiți încet unul pe celălalt și refuzați să realizați asta.

Bărbatul acela nu e al tău și nici nu trebuie să fie. Bărbatul acela nu te iubește și nici nu te va iubi vreodată. Nu te va lăsa să respiri și nici tu pe el pentru că amândoi credeți prostește că vă iubiți, când de fapt, e doar mai comod așa. Și prea târziu ca să mai schimbi ceva…

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest