Tot ce păreai tu și tot ce eram eu

Păreai un imposibil. Păreai ceea ce îmi doream de la un bărbat. Păreai ceea ce credeam că nu voi găsi niciodată. Păreai o însumare a pretențiilor mele. Păreai ceva pe cale de dispariție. Păreai lipsa mea de speranță brusc reînviată. Păreai o dorință. Păreai un vis. Un Luceafăr contemporan și ceva mai puțin naiv. Păreai și te voiam. Poate încă te vreau.

Mă căutai... Mă căutai în fiecare zi, uneori poate chiar mai des. Mă căutai și îmi vorbeai despre tine, despre viața ta, despre una, despre alta. Despre femei. Despre femei care au fost și care sunt. Uneori și despre femei care vor fi. Iar fiecare vorbă a ta mă făcea să îmi dau seama că eu nu voi fi niciodată printre ele. Femeia pe care o vrei, dar nu o poți avea. Mă căutai... Apoi mi-a putrezit amintirea undeva într-un colț al minții tale și mi-a luat alta locul. Rapid. Ușor. Lejer.

Și atunci...de ce? Și cum? Cum să mai fiu aici? Cum să mai fiu cea de care ai nevoie? Cum să mai fiu cea pe care o vrei, cand locul meu nu e lângă tine, iar locul tău nu e lângă mine? Cum să mai fiu femeia pe care nu o poți avea dacă tu m-ai înlocuit de mult cu alta? Cum să mă mai gândesc la tine, când tu m-ai uitat atât de ușor? Cum să te las să însemni atât de mult pentru mine, când eu ți-am însemnat existența atât de profund, dar n-a fost suficient?

Dar nu e o problemă. Nu e prima oară și, cu siguranță, nu e nici ultima oară. Când ce? Când voi începe să mă atașez și voi termina prin a zâmbi amar vânzându-ți atenția alteia. Cam ieftin, iubitule. Cam ieftin vinzi tot. Păcat pentru tine că ți-ai vândut sufletul mie, eu ți l-am pus la păstrare într-un borcan închis ermetic.  Iar eu nu am de gând să slăbesc capacul. Păcat că tot la mine te întorci, iar pentru mine asta nu mai e suficient. Păcat că ai uitat cum îmi place să fiu tratată, iar eu prea multă răbdare n-am să te educ din nou. Păcat...

Autor: S.A.

Sursă foto: Pinterest