Care din noi două a fost cealaltă femeie? Eu sau ea?

Și acum mă întreb de ce a trebuit să îmi spună ea. Și acum mă gândesc cât de umilită m-am simțit când am văzut-o plângând cu disperare la picioarele mele, rugându-mă să te las în pace. Să te las al ei. Și acum îi simt palmele umede strângându-le plină de speranță pe ale mele. Și acum îi simt ochii înfipți orbește în ai mei și căldura lor topindu-mi durerea. Și acum îmi răsună vocea ei în urechi, și acum îi aud rugămințile fierbinți. Pentru un bărbat de nimic.


Apoi m-am trezit că o compătimeam. Îmi părea rău pentru ea, pentru că dacă pentru mine, ceea ce mi-a spus a fost ca o revelație...pentru ea a fost un crez. Un crez pe care îl spunea obsesiv și nemăsurat. Dacă mie adevărul mi-a împietrit inima și mi-a limpezit judecata, ei i-a topit orice urmă de voință și i-a răpit fiecare strop de curaj. Ea era mai slabă decât mine. Și, cu toate astea, într-un fel sau altul, empatizam cu ea.

Am realizat că aici, niciuna din noi n-a fost victima. Eu am avut caracterul prea tare ca să mă lamentez și să mă consider o victimă, iar ea a avut inima prea moale și a crezut mult prea orbește în tine ca se considere o victimă. Ea își ducea lupta. Așa știa ea să lupte. Pentru tine. Pentru un bărbat de nimic. Eu mi-am păstrat un strop de neîncredere pentru mine, pentru ca dezamăgirea, dacă urma să vină, să nu fie prea mare și să nu mă izbească violent. Unde nu sunt aștepări, nu sunt nici dezamăgiri.

Nu știu unde am găsit puterea de a o ridica, ea aproape căzută la picioarele mele, eu cu sufletul îngenunchiat în fața ei. În fața acestei femei, care a avut dorința si disperarea de a o căuta pe cealaltă, de a o înfrunta, de a o implora pe cealaltă. Pe cealaltă femeie din viața bărbatului iubit. Pentru un bărbat de nimic. Pentru un bărbat care n-a avut curaj să își asume consecințele propriilor fapte și să înfrunte situația. Ne-a lăsat pe noi două să ne confruntăm sufletele. Iar noi n-am avut niciodată nimic în comun. Nici atunci, nici acum. Pentru că atunci am realizat că nu ai fost al meu niciodată, iar ea realizează acum că nici al ei nu ai fost vreodată. Noi n-am avut niciodată nimic în comun. Nici măcar pe tine.

Iar eu și acum mă întreb care din noi două a fost, cu adevărat, cealaltă femeie. Eu sau ea?


Autor: S.A.
Sursă foto: Pinterest

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubirea nu e un târg. Iubirea e o certitudine

De ce nu mai cred în iubire?

Portretul unei inimi realiste